Menu
Într-o carieră diplomatică de peste 30 de ani, Simona Mirela Miculescu a fost prima femeie purtator de cuvant al MAE, prima femeie cu rang diplomatic de ambasador din istoria diplomației românești, prima femeie care a condus Misiunea permanentă a României pe lângă ONU și prima femeie care conduce Delegația permanentă la UNESCO în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar. A fost vârful de lance al campaniei diplomatice desfășurate de ministerele afacerilor externe și ministerele culturii din România și Republica Moldova, care a condus la înscrierea dosarului «Arta cămăşii tradiţionale cu altiţă: un element de identitate culturală în România şi Republica Moldova» în Lista Patrimoniului Mondial Imaterial, în data de 1 Decembrie 2022, de Ziua Națională a României.
Portretul Simonei Miculescu a fost prezentat în expoziția „We Are Half” de la Casa Europa, și a stat sub semnul unei statistici îmbucurătoare : aproape 50% din totalul angajaților MAE (Centrală și Serviciul Exterior) sunt femei. (Ministerul Afacerilor Externe). Dialogul cu Simona Miculescu a stat sub semnul acestei egalități de gen care se construiește în domeniul diplomației.
Care sunt calitățile și abilitățile de care are nevoie o femeie care își propune să facă o carieră în diplomație?
Pot spune – după peste 30 de ani petrecuți în serviciul diplomatic român – că abilitățile diplomatice sunt rezultatul unui vast și profund proces de pregătire și acumulări profesionale, și nu doar al unor calități native. Nimeni nu se naște cu talentul de a practica diplomația, care implică înțelegerea unor societăți și culturi diferite de cea în care ai crescut, presupune capacitatea de a influența guverne străine, priceperea de a purta negocieri sau flerul de a anticipa amenințări și de a valorifica oportunități pentru țara ta. Aceste calități se dobândesc. Diplomația se învață, deopotrivă și complementar, din cărți, dar mai ales din practică.
Pe de altă parte, nu cred că adevărata rețetă a succesului se poate defini de o manieră strict individuală, orientată exclusiv și egoist spre sine. În toată cariera mea am plecat de la premisa că adevăratul succes, care contează, este cel ce încununează un efort comun, de echipă, dedicat progresului societății din care facem parte. Credința mea a fost mereu că nu există un stil de conducere mai puternic, mai persuasiv și mai eficient decât puterea exemplului personal. Este singurul mod în care am condus orice misiune și pe care o recomand mereu tinerilor mei colegi. Asta pentru că profesionalismul în diplomație presupune, în primul rand, seriozitate, sacrificii și renunțări. Este o profesie foarte grea, neconformă cu stereotipurile frivole care se vehiculează în spațiul public.
Diplomații de carieră trebuie să fie profund atașați intereselor țării lor, să își păstreze calmul și fermitatea în situații complexe, să poată asimila și interpreta cantități mari de informație din surse diverse, să aibă o reputație și o integritate impecabile, să nu confunde informația cu analiza și nici analiza cu judecata de valoare. Așa că exemplul personal, modelat și ajustat zi de zi, este una din cheile succesului în construirea unei cariere diplomatice redutabile.
Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, profesionalismul este un concept unisex. Ori ești profesionist, ori nu. Este foarte simplu. Muncă, sacrificiu, seriozitate, rigoare, tenacitate, dezvoltare personală continuă, onoare, demnitate, discreție, curiozitate intelectuală – toate sunt concepte valabile și necesare pentru cei care vor să facă o carieră serioasă în diplomație, indiferent de gen. Dacă ar fi să enunț un singur cuvânt pe care îl consider simbolic pentru o carieră diplomatică, acela ar fi „Excelența”.
Cum identificați și susțineți talente feminine în organizațiile din care faceți parte?
Eu i-am dat dreptate mereu legendarei Madeleine Albright – pe care am avut și imensa șansă de a o cunoaște bine – care spunea că „Există un loc special în iad pentru femeile care nu ajută alte femei”!
Poate și pentru că sunt mamă și datorită profesiei mele inițiale de profesor, mi-am făcut o prioritate constantă și pasionantă, de-a lungul întregii cariere, din a sprijini tinerele colege în formarea lor și în materializarea aspirațiilor lor. În toate pozițiile pe care le-am deținut, eu le-am mentorat, le-am ajutat, le-am încurajat, am creat structuri, mecanisme, publicații dedicate lor. Cel mai recent proiect pe care l-am conceput, inițiat și este în derulare constă în publicarea unui volum – al cărui coordonator sunt – ce va fi alcătuit din contribuțiile tuturor ambasadoarelor la UNESCO (în număr de peste 60), care vor prezenta experiențe, lecții învățate în carierele lor, sfaturi și sugestii menite să încurajeze și să inspire aspirantele la o carieră diplomatică. Voi fi mereu călăuză și înger păzitor pentru tânăra generație!
Sunteți prezentă în diverse organizații internaționale, aveți o uriașă experiență internațională în domeniu. Care sunt tendințele în leadershipul feminin?
Reprezint România pe lângă UNESCO – o organizație care are două priorități transversale, dintre care una este chiar egalitatea de gen și emanciparea femeii. Aici se consideră că egalitatea de gen și leadershipul feminin de mâine încep astăzi.
Eu sunt foarte optimistă. Simt că se deschide o nouă eră. Femeile de astăzi conduc mișcări naționale sau globale pentru schimbare în absolut toate domeniile. Și nu cer permisiunea – ele își ocupă, prin propriile forțe și merite, locul la masa negocierilor sau a luării de decizii.
Cred că ceea ce putem face ca să sprijinim emanciparea femeilor, leadershipul lor și recunoașterea lor, în general, ca actori de bază în societate, este să ne străduim, mereu, să atingem excelența, să fim deschizătoare de drumuri și să continuăm să ne susținem una pe alta.
În altă ordine de idei, v-aș supune atenției o definiție foarte realistă a leadershipului (dincolo de gen), care este una din preferatele mele. Îi aparține antreprenorului și autorului Jim Rohn: „Cea mai mare provocare a leadershipului este să fii puternic, dar nu dur; să fii bun, dar nu slab; să fii îndrăzneț, dar nu tupeist; să fii grijuliu, dar nu leneș; să fii modest, dar nu umil; să fii mândru, dar nu arogant; să ai umor, dar nu unul vulgar”.
Noutatea de a fi femeie diplomat într-o instituție în care, înainte de 1990, femeile erau numai secretare
Care au fost cele mai mari provocări din viața dv. Profesională și personală și cum le-ați depășit?
Fiecare etapă a carierei mele a conținut provocări specifice și complexe, mai ales, evident, când am deținut funcții înalte.
Când am devenit prima femeie purtător de cuvânt al MAE în 1993, provocările erau la ordinea zilei, având în vedere nu doar noutatea posturii – care era ceva total nou și neobișnuit într-un minister care, în timpul comunismului, nu a avut componenta de comunicare cu publicul – dar și noutatea de a fi femeie diplomat într-o instituție în care, înainte de 1990, femeile erau numai secretare.
Când am devenit primul est-european în poziție înaltă la Misiunea OSCE din Kosovo, în 1998, era imediat după război și provocările nu au fost doar de ordin profesional, dar și de securitate personală, având în vedere haosul care predomina.
Când eram consilier prezidențial de politică externă, fiecare zi era, din nou, o provocare pentru că mă ocupam de agenda diplomatică a președintelui țării – o misiune plină de responsabilitate, complexitate și dificultate – coordonând toate întâlnirile și vizitele sale oficiale în țară și în străinatate, care au fost foarte numeroase în acei ani în care, în primul rând, ne luptam (și am reușit!) să aducem România în NATO și UE.
Când am devenit ambasador și prima femeie care a condus Misiunea permanentă a României pe lângă ONU, a început perioada de austeritate, generată de criza financiară. Și a trebuit, totuși, să promovez interesele țării – inclusiv câștigarea unor candidaturi importante pentru România – și imaginea ei, cu zero resurse. O provocare în sine.
Când am lucrat în Iraq, situația de securitate era cumplită, având de a face cu bombardamente frecvente asupra campusului nostru și cu riscuri personale enorme. A fost cea mai periculoasă experiență din viața mea, dar am continuat să îmi fac datoria.
Când am lucrat ca Reprezentant al Secretarului general al ONU în Balcani am trăit pe viu exact ceea ce Churchill spunea – că această regiune produce mai multă istorie decât poate consuma…
Am reușit să înving toate situațiile dificile sau cel puțin solicitante cu cinci arme cheie: muncă enormă, curaj, tenacitate, pozitivism și creativitate.
Expoziția „We Are Half”, organizată de Asociația Solidaritate și Egalitate, prin intermediul Tudor Communications și Feminism for Real, în parteneriat cu Comisia Europeană în România, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) și Agerpres, a fost lansată luni, 6 martie 2023, orele 9-11, la House of Europe (Casa Europa). Galeria foto a prezentat portretele și poveștile unor femei remarcabile din domenii precum știință, tehnologie, inginerie, medicină, antreprenoriat social, artă și cultură sau apărarea drepturilor femeilor, dar și fotografii ale unor femei care s-au aflat în situații tragice (război, exil, violență domestică, diverse tipuri de discriminare etc). Evenimentul face parte dintr-o amplă campanie „We Are Half – Stop Cutting Off Women!” ce își propune să atragă atenția asupra inegalității de gen, din toate domeniile de activitate.
Foto: Simona Miculescu arhiva personală
Share this post
