Menu
Am crescut cu imaginea acestei sfinte din copilarie, schitul din apropierea satului bunicilor mei fiind unul dintre puținele care onorează memoria Mariei Magdalena, Schitul „Sfânta Maria Magdalena” Țibucani. E unul dintre puținele lăcașe de cult din România care și-au asumat patronatul acestei Sfinte prea puțin înțelese, ca să nu zic controversată. Deși mânăstirea are un istoric de peste trei secole, locul a rămas într-un anonimat deplin până acum câțiva ani, când monahul Hrisostom Filipescu l-a însuflețit pe măsura însemnătății sale. Din schitul părăginit de vreme și de ignoranță Părintele a făcut un loc de pelerinaj cu adevărat înduhovnicit.
Cred că de acolo mi se trag oarece afinități pentru leadership feminin și dorința de a valoriza femeile care nu sunt apreciate la adevăratul lor potențial. M-am întrebat uneori de ce această sfântă rămâne în eșalonul secund, în condițiile în care ea e prima persoană care a anunțat „Hristos a înviat!”, ea e prima persoană căreia i s-a făcut această cinste.
Am redescoperit această întrebare retorică și în scrierile Mihaelei Miroiu, asa cum numai dumneaei știe sa repună lumina corectă asupra ne-prețuitelor femei:
„În data de 22 iulie o celebrăm pe Apostola Apostolilor, Maria Magdalena, pe măsura excepționalei ei importanțe în viața lui Iisus, în mărturia Învierii și în propovăduirea învățăturii creștine. Învierea lui Iisus este și despre cea care l-a urmat, și a fost intre primele martore ale Învierii. Cea care crezut necondiționat în El, asemeni Maicii Sale. Maria Magdalena, în rând cu Apostolii. Cea mai credincioasă dintre învățăcei. Prima martoră a Învierii.
Dar, așa cum în biserica ortodoxă Iosif nu e Sfânt, ci doar Drept, nici Maria Magdalena nu e Apostol, trecut cu litere roșii în calendar, ci doar Sfânta Mironosița, în rând cu Apostolii. Adică o notă de subsol. Justificări există. Dar sunt doar justificări înlocuitoare de adevăr în privința semnificației uriașe a acestei femei. Peste care se lasă o tăcere asurzitoare. De ce este tratată atât de anonim? De ce e complet secundară în calendarul bisericesc? De ce nu este sărbătorită pe măsura măreției rolului ei?”
Din punct de vedere canonic, Sfânta Maria Magdalena îndeplinește toate criteriile pentru a fi considerată apostol: a fost împreună cu Iisus Hristos însoțindu-l în timpul predicilor lui, dar și în vremea patimilor, când mulți L-au părăsit, inclusiv apostolii.
Împreună cu Maria, Maica Domnului, a fost martoră la moartea și învierea lui Iisus și i-a învățat pe alții evanghelia. Istorice, filologi și teologi susțin că Maria Magdalena a fost primul apostol,menționând printre altele titlul ei medieval apostola apostolorum, și că poate fi considertă fondatoarea creștinismului, fiind prima persoană care a susținut că Iisus a înviat.
Din păcate, această sfântă a fost obiectul multor misitificări care afirmă că ar fi fost prostituată și nu ar merita aceste recunoașteri. Ceea ce dovedește că importanța femeilor a fost minimalizată încă de la începuturile creștinismului. Putem vorbi de misoginism și teama teologilor din vechime de a nu permite femeilor accesul la putere (chiar dacă doar cea spirituală) prin recunoașterea meritelor lor. Iar cel mai simplu mod de a discredita o femeie în acele vremuri era să spui despre ea că e o desfrânată. Zvonurile artificial întreținute s-au perpetuat secole de-a rândul până când au ajuns folclor și s-au fixat în conștiința colectivă.
Biblia nu susține nicăieri că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată, acesta fiind o mistificare construită de mai marii bisericii pentru a limita rolul femeilor în biserică. Biserica Ortodoxă nu a identificat-o niciodată pe Maria Magdalena cu „femeia păcătoasă” care a șters cu părul ei picioarele Mântuitorului. Maria a fost prezentată ca fiind o femeie virtuoasă toată viața ei, chiar dinainte de convertire; la vremea respectivă, Maria era o femeie bogată, cu o viață privilegiată, dar ea ale să își dăruiască averea și să urmeze credinței sale. Biserica Catolică, la fel și arta renascentistă, au asimilat-o pe Maria Magdalena ca fiind o femeie păcătoasă convertită și au adorat-o drept penitentă. Mai toate reprezentările artistice ale marilor pictori – Tintoretto, El Greco, Caravaggio, Girolamo Vitrice – o prezintă ca pe o femeie extrem de frumoasă, ușor dezgolită, senzuală, ispășindu-și pedeapsa de a fi fost o femeie ușoară. În 1969, Biserica Catolică a retras zvonul că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată.
Mesajul Învierii, vestit pentru prima dată de o femeie
În relatările evangheliştilor, numele Mariei Magdalena este amintit în fruntea celorlalte femei mironosiţe, datorită devotamentului și credinței cu care urma pe Iisus Hristos, alături de Maica Domnului. I-a fost alături și când mulțimea Îl aclama pe Învățător, dar și atunci când chiar şi apostolii L-au abandonat şi s-au risipit în mulţime. Nu l-a părăsit în procesiunea cumplitelor patimi și a rămas lângă Sfânta Cruce, pe Golgota, lângă Maria, mama lui Iisus și Ioan.
Ea a fost cea care a transmis lumii întregi vestea cea bună a Învierii lui Iisus Hristos, esența creștinătății. Ei I s-a încredințat misiunea de a deveni „apostol al Apostolilor“, vestind ucenicilor Săi ceea ce văzuse.
Astfel, creștinismul repune simbolic în drepturi condiția femeii. Prin Sfânta Fecioară Maria, cea care Îl naște pe Iisus Hristos, Mântuitorul. Și prin înlocuirea vechii Eve, căreia i se pune în cârcă intrarea păcatului în lume, cu noua Eva, care aducea lumii vestea Învierii, prin intermediul Mariei Magdalena. Moartea care survine păcatului strămoșesc este învinsă de puterea Învierii, vestită pentru prima dată de o femeie.
Mironosiţa cea întocmai cu Apostolii a rămas la Ierusalim, lângă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, de la Învierea Domnului şi până la Înălţare. Alături de Maica Domnului şi de Sfinţii Săi Apostoli va fi participat la minunea Înălţării Domnului pe Muntele Măslinilor, dar şi în în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc peste cei prezenţi.
Tradiţia confirmă că Maria Magdalena şi-a continuat misiunea apostolească de propovăduire a învăţăturii creştine, ca misionară în țări precum Egipt, Fenicia, Siria, Galia şi Roma.
La Roma, a ajuns tocmai la împăratul Tiberiu (14-37 d.Hr.), pe care l-a vindecat. Se spune că Maria Magdalena a adus ca dar împăratului un ou de și l-a salutat cu: „Hristos a înviat!“. Împăratul a fost sceptic că poate cineva să învie din moarte, aşa cum oul primit de la ea nu-şi poate schimba singur culoarea în roşu. În acel moment s-a petrecut minunea înroşirii oului în mâna împăratului, devenit ulterior simbol al Învierii lui Hristos, cu care l-a convins pe Împăratul Romei.
Revenită la Ierusalim, Maria Magdalena şi-a continuat misiunea de propovăduire a creștinismului. A fost prinsă de iudei și, împreună cu Sfântul Maxim și alţi creştini, au fost abandonați în mijlocul mării, fără hrană, pe o corabie fără pânze şi fără vâsle. Au naufragiat până la Marsilia, unde au debarcat vii. Aici tot peste păgâni au dat, dar Sfânta Maria Magdalena i-a convertiti pe mulți, inclusiv pe guvernatorul roman Ipatie, pe care l-a cucerit cu minunile pogorâte în familia lui.
Mironosița și-a continuat misiunea până la sfârșitul vieții, în Efes. Peștera în care a fost înmormântată a devenit locaş de binecuvântare, pelerinaj şi vindecare. În anul 899, împăratul bizantin Leon al VI-lea Filosoful a poruncit strămutarea sfintelor moaşte la Constantinopol, pentru a fi aşezate în ctitoria sa, Mănăstirea „Sfântul Lazăr“.
Astăzi, părţi importante din sfintele ei moaşte se găsesc, în Răsărit, la Mănăstirile Simonos Petra, Dionisiu şi Esfigmenu din Muntele Athos, iar în Apus, în bazilicile Lateran din Roma şi Sfântul Maximin din Marsilia.
În România, părticele din moaştele ei se găsesc la bisericile Mihai Vodă şi Pajura din Bucureşti, precum şi în alte sfinte locaşuri.
Cea dintâi între femeile mironosiţe rămâne un simbol al iubirii profunde, necondiționate, fidele, constante, plină de devoțiune, așa cum o femeie autentică poate oferi. Și la bine, și la rău – și când lui Iisus I se ridicau osanale, și când a fost condamnat la răstignire și părăsit de apostolii speriați. Contribuția sa la răspândirea creștinismului e încă puțin cunoscută și recunoscută. Împreună cu Maica Domnului, ea reabilitează destinul damnat al Evei din Vechiul Testament, întruchipând Noua Evă, cea plină de har. E momentul să conștientizăm tot mai mult mesajul ei de restaurare a condiției femeii, așa cum și-a dorit Iisus Hristos, care i-a încredințat transmiterea mesajului esențial al creștinății – Învierea și viața veșnică.
Las ca încheiere un minunat mesaj de solidaritate și empatie feminine: „Eu cred că în fiecare dintre noi, femeile, există o Sfânta Maria-Magdalena care tace, plânge, oftează și uită că ei s-a adresat mai întâi Iisus. Doar ea a meritat privilegiul de a fi Apostola Apostolilor.
Ea a avut intuiția, cele o mie de simțuri, să-L asculte, să-L înțeleagă pe Iisus, să-L vadă!
Bucură-te, Femeie, de ceea ce ești!” (Lucica Palade)
Foto: Pixabay
Share this post
