Meniul
Astăzi se încheie o nouă ediție a campaniei „16 zile de activism împotriva violenței împotriva femeilor”. Începe în fiecare an pe 25 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, și se încheie pe 10 decembrie. Dar ce păcat că violența domestică nu se oprește niciodată...
Mai mult, în perioada crizei de sănătate cauzată de coronavirus, violența împotriva femeilor a intrat pe o pantă ascendentă, cauzată de restricțiile de călătorie, dar și de sărăcirea asociațiilor care se ocupă de adăpostirea și ajutarea victimelor violenței. Acest lucru este demonstrat de studiile și rapoartele de mai jos.
Un studiu realizat de McKinsey & Company arată că femeile sunt mai vulnerabile la efectele economice ale crizei Covid-19 din cauza inegalităților (pre)de gen din societate. Pe de o parte, potrivit studiului, rata de pierdere a locurilor de muncă este de 5,7% în rândul femeilor, comparativ cu 3,1% în rândul bărbaților la nivel global. Pe de altă parte, locurile de muncă din domeniile feminizate sunt considerate a fi 19% mai expuse riscurilor asociate crizei.
Impactul de gen al pandemiei asupra muncii se regăsește și în statisticile disponibile la nivel local. Potrivit Institutului Național de Statistică, numărul șomerilor din România a crescut cu 50% din cauza pandemiei, în timp ce ponderea bărbaților șomeri cu doar 16% (rata șomajului ajungând la 5,4% în iulie). Mai exact, chiar dacă rata șomajului rămâne mai mare în rândul bărbaților, în termeni absoluti două treimi dintre cei care au intrat în șomaj în 2020 sunt femei.
A raport publicat de Comisia Europeană în martie 2021 indică faptul că numărul actelor domestice violente a crescut considerabil în multe țări din UE în primăvara anului 2020 – cu 32% mai mult în Franța, cu aproape 20% mai mult decât în anii precedenți în Lituania, iar lista poate continua. .
În România, un raport îngrijorător, publicat de Centrul Filia pentru 2021, indică aceeași problemă cu care se confruntă multe femei și fete, victime ale violenței domestice, în timpul unei pandemii.
Potrivit Centrului FILIA, cifrele sunt îngrijorătoare:
Pe 10 martie 2021, comunitatea Declic a organizat un protest sub forma unui flashmob „Codul roșu al violenței în familie” atrăgând atenția asupra numărului tot mai mare de victime ale violenței în timpul restricțiilor impuse de starea de urgență. Activiștii Declic au atras atenția asupra numeroaselor cazuri de încălcare a ordinului de restricție și asupra necesității implementării unor brățări electronice care să nu permită agresorilor să se apropie de victime. Grupul de activiști civici creat imaginea dramatică, cu voaluri roșii și haine negre, pentru a atrage atenția asupra faptului că violența domestică este un fenomen adesea trecut cu vederea.
Am urmărit cu revoltă și neputință zecile de știri despre femei ucise de soții și iubiții lor, care nu puteau suporta decizia de a-și despărți partenerii care nu mai puteau suporta suferința. Nici ordinele de restricție impuse de poliție. Periodic, primim știri morbide care fac un rating uriaș la televizor, păstrează prima pagină a tabloidelor și încălzește rețelele de socializare cu emoticoane de tristețe și furie sau cu condoleanțe nesfârșite cu „Doamne iartă-i!” Tot asupra lor, bietele victime... Valurile de indignare s-au extins pentru câteva zile, dar apoi ies repede, în așteptarea următorului episod sângeros.
Foarte puține instituții media au curajul să depășească crimele oribile și să afle care sunt rădăcinile răului, care sunt deficiențele sistemului, care sunt soluțiile pe termen lung pentru limitarea acestui flagel național. Foarte puține publicații – tipărite, online – își asumă misiunea educației pe termen lung. Educație pentru femei de toate vârstele și mediile sociale – informații pentru a ajuta potențialele victime să identifice semnele timpurii ale violenței domestice și să caute ajutor de la instituțiile relevante.
ONG-urile continuă să sufere din cauza ONG-urilor epuizate de resurse pe fondul unei scăderi drastice a finanțării și se luptă să reziste efectelor economice ale pandemiei.
Ce poate face societatea civilă pentru a limita acest flagel?
În primul rând, ce poate face fiecare persoană în comunitatea sa – la serviciu, în cartier, acasă, în grupul de prieteni și cunoștințe și chiar în rețelele de socializare. Dacă observi că cineva din anturajul tău pare să aibă probleme cu violența domestică, nu ezita să întrebi cum poți ajuta. De cele mai multe ori, victimelor le este rușine și teamă că ar putea fi judecate. Compasiunea și îndrumarea corectă sunt esențiale. Consiliați instituțiile competente sau furnizați-le surse de informații care să le asiste. Implicarea celorlalți poate însemna mult pentru o victimă care trăiește în iadul violenței domestice și care este adesea confuză, speriată, blocată emoțional și nu știe pe ce drum să meargă. Ignoranța și judecata nu fac decât să le îngreuneze.
Dacă fiecare dintre noi ar putea fi o rază de soare în întunericul violenței, acest fenomen ar putea fi mai limitat. Cu cuvintele potrivite, cu informațiile potrivite, cu îndrumarea potrivită. Par banale, dar contează. Să facem fiecare câte ceva și să nu ne mai plângem de sistem. Cât putem din orizontul nostru de putere, dar mai ales de bunăvoință.
Foto: Declic – The Red Code of Domestic Violence campaignnia.
Distribuie aceasta postare
