Meniul
Cât de des ai fost într-o situație în care persoana cu care ai o conversație te întrerupe în timp ce încerci să-i comunici ceva pentru a-ți oferi o explicație pe care nu i-ai cerut-o? În câte dintre aceste cazuri persoana care a oferit explicația a fost bărbat? Dacă situația ți se pare familiară, atunci cu siguranță te-ai confruntat cu fenomenul „mansplaining”.
Termenul „mansplaining” a fost descris pentru prima dată într-una dintre scrierile autoarei și activistei Rebecca Solnit. Experiențele ei cu feminismul și sexismul au devenit o inspirație majoră pentru femeile din întreaga lume. În cartea „Men Explain Things to Me”, publicată în 2008, ideea „mansplaining” a fost formulată pentru prima dată. Cartea este un manifest al dificultăților de comunicare cauzate de inegalitatea de gen și de percepția greșită a femeilor ca fiind „mai puțin experte” în stăpânirea anumitor subiecte de conversație. Astfel, Rebecca Solnit descrie nevoia bărbaților de a-și exprima opiniile și ideile, presupunând de la început că au mai multe informații, iar persoana feminină nu le cunoaște și are nevoie de ele.
În română, cuvântul nu are echivalent exact, cel mai apropiat termen fiind „explicație masculină”. Totuși, găsim mai multe explicații în engleză.
Prin urmare, termenul „mansplaining” se referă la acțiunea de a explica un subiect unei persoane fără a lua în considerare faptul că persoana care i se oferă explicația poate cunoaște mai multe detalii despre acel subiect și nu a avut nevoie de o explicație. Adesea, situația este creată de bărbați, de unde și termenul „mansplaining” („bărbat” – bărbat + „explaining” – explicație). Deși cuvântul este relativ nou, ideea ne este cunoscută de zeci de ani și este întâlnită de multe femei în viața de zi cu zi.
Mansplainning-ul poate avea loc oricând și oriunde, cel mai frecveMansplainning can take place anytime, anywhere, most commonly at work. Studiile arată că în conferințe, întâlniri sau alte circumstanțe/evenimente legate de muncă, bărbații vorbesc mai mult decât femeile.
Mansplaining începe, în cele mai multe cazuri, cu întreruperea interlocutorului. Într-un act de plângere a omului, un bărbat presupune că deține mult mai mult controlul asupra unui subiect decât persoana de sex opus cu care conversează, intervenind în conversație cu fraze precum „Nu e chiar așa”, „Să spun. îți explic cum funcționează… ”,„ Nu știi asta… ”etc., urmat de un monolog explicativ.
Este important de menționat că nu orice situație în care interlocutorului i se oferă explicații suplimentare este asociată cu mansplaining. De exemplu, nu putem vorbi despre mansplaining dacă explicația este necesară și necesară.
Acest fenomen poate fi întâlnit mai mult sau mai rar în funcție de cultură și educație, chiar și de venituri. Unele țări se confruntă adesea cu sexismul în moduri foarte grave, în timp ce altele se străduiesc să elimine inegalitatea de gen și să educe cetățenii. În multe cazuri, interlocutorul poate fi chiar un expert mai bun în domeniu sau are mai multă experiență și, de asemenea, să fie bărbat; astfel nu trebuie să considerăm nicio întrerupere a conversației „mansplaining”, ci poate fi doar lipsa bunelor maniere.
Cuvinte precum patriarhat, superioritate masculină, subestimare și chiar aroganță apar adesea ca sinonime pentru mansplaining. În cele mai multe cazuri, mansplaining-ul este strâns legat de sexism, promovând ideea de inferioritate feminină. Astfel, fenomenul manifestă sentimente de autocenzură, lipsă de valoare și inferioritate în cazul femeilor, contribuind la acutizarea inegalității de gen.
Potrivit statisticilor, 80% în rândul femeilor a raportat că a experimentat fenomenul de „mansplaining” și „tenerrupting” (bărbați care întrerup în mod constant femeile care prezintă un subiect altora) la locul de muncă. În special, atunci când o persoană de sex feminin lucrează într-un domeniu dominat de bărbați, fenomenul se intensifică și femeia este în general văzută ca având mai puțină expertiză (imaginați-vă o femeie care lucrează în industria auto).
Deși de multe ori poate fi extrem de enervant atunci când o persoană ne întrerupe în timp ce încearcă să ne spună ceva sau să ne exprimăm părerea personală, este foarte important să ne păstrăm calmul și să explicăm celuilalt că nu este în regulă să ne întrerupem. că își poate exprima ideea după ce o terminăm. Trebuie să ne menținem poziția și să cerem egalitate într-o conversație pentru ambii participanți, să atragem atenția asupra acestor fapte, să le sensibilizăm și să le reducem.
Indiferent de sex, trebuie să ne susținem opiniile atunci când avem argumente și să respectăm expertiza și opinia celui care vorbește. Comunicarea stă la baza societății moderne, ne ajută să ne exprimăm, să ne afirmăm și să depășim dificultățile. Fiecare persoană are dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la libertatea de exprimare.
Articol de Dana Rusu
Foto: Pexels
Distribuie aceasta postare
