Meniul
Lipsa dreptului de proprietate, inferioritatea și supunerea totală față de bărbat, nerecunoașterea dreptului la muncă și a tutelei asupra propriului copil, imposibilitatea divorțului și lipsa concediului de maternitate – sunt doar câteva aspecte care au caracterizat femeia din secol al XIX-lea. Dar până unde ar putea continua această „instrumentalizare feminină” și tratarea femeilor ca instrument dătător de viață și de susținere al gospodăriei?
O voce puternică pentru emanciparea socială și politică a femeilor
La sfârșitul anilor 1800 au apărut voci puternice și extrem de curajoase, care promovau egalitatea în drepturi. Cultul domesticității, promovat la acea vreme, este din ce în ce mai pus sub semnul întrebării, feministele timpurii promovând concepte total diferite față de predecesoarele sale, fiind dispuse să lupte și să schimbe normele de gen, chiar și cu prețul criticii dure sau al libertății proprii.
O figură emblematică și remarcabilă pentru opera ei la acea vreme a fost Sofia Nădejde, o voce proeminentă în feminismul secolului al XIX-lea.
Originară dintr-o mică familie de țărani din Botoșani, prozatoarea, publicista și dramaturga Sofia Nădejde este prima femeie din România care are voie să urmeze studiile superioare și care reușește să se înscrie la un liceu exclusiv pentru băieți. În plus, ea este prima femeie care conduce o revistă literară („Eveniment literar” 1893)[1]) și autoarea primului roman feminist, intitulat „Pasiunea” (1903), roman în care descrie în detaliu suferințele femeilor din acele vremuri și care câștigă premiul revistei Universul pentru cel mai bun roman.
Sofia Nădejde – liderul mișcării feministe
Sofia Nădejde se remarcă, pentru prima dată, prin publicarea unui articol într-un ziar feminist „Femeia română” (1881), susținând lupta femeilor pentru drepturile civile. De asemenea, scrie o serie de articole în revista Contemporanul, în care revendică libertățile și drepturile femeii și subliniază schimbările din societatea vremurilor sale: „… Am început să ne luăm mai în serios poziția, educația, scopul, rolul nostru în societate; am început să fim curioși despre poziția femeilor în alte țări, cum lucrează pentru a-și îmbunătăți starea. „[2]
Prin articolele sale, Sofia Nădejde susține importanța unui sistem de sănătate eficient, integrarea femeilor la locul de muncă și drepturile femeilor la educație. Într-o realitate în care educația femeilor s-a bazat exclusiv pe valorile morale ale creștinismului, ea oferă argumente solide, justificate de faptul că fetele trebuie să aibă studii superioare pentru a fi mame competente pentru a educa „fii de neam”. Pledează împotriva subjugării femeilor în fața bărbaților, susținând că atâta timp cât femeile nu își revendică drepturile și bărbații nu recunosc egalitatea de gen, lucrurile vor rămâne aceleași: „Puțini vor fi pentru libertatea femeii atâta timp cât vor putea spune că nu se plânge. În felul acesta, bărbatul păstrează mult timp un privilegiu nedrept. „
Ea este vocea tuturor femeilor din vremea ei și nu se sfiește să le apere, intrând în controverse chiar și cu marile personalități ale vremii. Un asemenea exemplu îl reprezintă comentariile dure la adresa afirmațiilor lui Titu Maiorescu, într-un articol publicat în ziarul România Liberă (1882), rămânând în istorie „femeia care l-a certat pe Titu Maioerscu”. Astfel, în acest articol, Sofia Nădejde își exprimă revolta față de afirmațiile criticului literar pe tema inferiorității genetice și intelectuale a femeilor.
În discursul său despre „Darwinismul în progresul intelectual”, Titu Maiorescu a afirmat: „Cum putem încredința cu adevărat soarta popoarelor ființelor a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică?” Abia pot ajunge astăzi la cele mai dezvoltate creiere pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului material și a prosperității. ” și asta „O femeie este incapabilă de dezvoltare, indiferent cât de mult ar încerca să-și dezvolte inteligența, nu va reuși; de fapt, de-a lungul timpului, se îmbată și tinde să fie o idioată. ”, iar Sofia Nădejde nu a ezitat să răspundă, într-un articol intitulat „Dl. Răspunsul lui Maiorescu la întrebarea creierului femeilor”, publicat în ziarul România Liberă (1882): „Dacă inteligența este funcția materiei cenușii, atunci nu se poate trage nicio concluzie pe baza greutății creierului, pentru că trebuie luată în considerare greutatea materiei cenușii. Dar greutatea nu este cea mai bună măsură: calitatea materiei cenușii, numărul de celule și polii lor și ramificațiile lor ar trebui să fie măsura inteligenței. „[3], și „Dacă ar trebui să judecăm inteligența după greutatea creierului, atunci ar trebui să spunem că unele păsări care au un creier mai dur decât corpul sunt mai inteligente decât oamenii.” remarcată prin argumentele ei solide și ascuțite[4].
Un alt subiect interesant pe care îl abordează autorul este cel al căsătoriei, care este echivalent cu conceptul de „afacere”, în care femeia este considerată o marfă: „După noi, căsătoria este doar o afacere în care marfa este femeia; și într-adevăr nu numim mărfuri, nimic din ceea ce vine pe piața socială poate fi schimbat cu altceva, darămite bani, ca să vorbim mai general. Exact despre asta este căsătoria. ” În timp ce, în opinia ei, căsătoria trebuie să se bazeze pe egalitate și respect reciproc, deoarece: „Renașterea morală a omenirii nu va începe în plină forță până când cea mai elementară relație socială nu va fi pusă pe picior de egalitate și când membrii omenirii vor recunoaște că ființa pentru care au cea mai mare simpatie trebuie să aibă aceleași drepturi și aceleași drepturi. . lumină ca ei”.
Sofia Nădejde nu se limitează însă la scrierile ei. Astfel, organizează întâlniri publice cu femeile din clasa muncitoare, iar în 1897 este aleasă președinte al Congresului IV al PSMDR, în cadrul căruia s-a abordat tema votului universal, organizarea sindicatelor și problema țărănească.
Sofia Nădejde s-a stins din viață la 18 iunie 1946, la vârsta de 90 de ani, dar și-a transmis ideile revoluționare atât copiilor (fiica ei Elena Nădejde este una dintre primele femei doctorițe din România), cât și societății în ansamblu, și rămâne cunoscută drept cea mai cultă română a vremii ei.
După cum spunea Constantin Noica: „Cultura română nu este formată din opere, ci este formată din personalități și biografii”, iar Sofia Nădejde este o personalitate exemplară, care merită descoperită și citită.
Romanul „Patimi” a fost publicat la Editura Publisol. Îl poți comanda online, la un preț de aproximativ 15 lei.
Foto: portretul Sofiei Nădejde, realizat de fratele ei, pictorul Octav Băncilă
[1] https://www.referatele.com/referate/romana/Sofia-Nadejde/index.php
[2] http://www.platzforma.md/arhive/388555
[3] https://editiadedimineata.ro/titu-maiorescu-si-femeile-polemicile-din-jurul-criticului-care-au-impartit-societatea-in-doua/
[4] https://adevarul.ro/locale/alexandria/femeia-l-a-umilit-misoginul-titu-maiorescu-teoria-femeile-tampesc-timp-sofia-nadejde-daramat-halucinanta-credinta-criticului-1_566ea52e7d919ed50e36a04e/index.html
Distribuie aceasta postare
