Meniul
Simona Maierean este locotenent comandant, pilot comandant instructor de aeronavă în cadrul programului Strategic Airlift Capability, cunoscută drept prima femeie din România care a pilotat un avion supersonic. Ea este și prima femeie pilot din Europa care a obținut certificarea de pilot comandant instructor pe aeronavă C17 Globemaster din cadrul Grupului de Transport Strategic al SAC (Strategic Airlift Capability), o organizație internațională militară de transport aerian în domenii de importanță strategică.
Ea este și prima femeie din Europa cu cea mai înaltă certificare posibilă în domeniu, aceea de pilot-comandant de aeronavă în cadrul cadrului. Aripa de transport aerian greu, o organizație internațională militară de transport aerian în domenii de importanță strategică. Și nu în ultimul rând, prima femeie pilot din Europa cu certificate pilot NATO.
„Femeia supersonică”
A fost o inspirație pentru filmul „Femeia supersonică”, realizat de Cristina Țilică și Vlad Micu.
Gimnaziul la absolvit la o școală din mediul rural, apoi a urmat matematică info la Liceul Petru Rareș din Suceava, în ultimul an hotarându-se să devină pilot. Familia nu a fost încântată de alegere, dar a sperat că testele fizice sau vor doborî. Nu a fost așa, iar în 2003 a intrat la Academia Forțelor Aeriene din Brașov. Primul zbor a fost la 20 de ani.
În iulie 2009, a zburat de o singură pe un avion de luptă MIG-21. Era prima femeie din România care făcea asta și care, la nevoie, ar fi intrat în luptă. Testele fizice și medicale sunt foarte dure, fiindcă nu oricine poate zbura cu un supersonic. În aprilie 2020, în plină stare de urgență, Simona Maierean era unul dintre piloții aeronavei care, după un zbor de 40 de ore, aduceau în România, din Coreea de Sud, 45 de tone de echipamente de protecție sanitară. Așa a rămas pentru multă vreme în conștiința celor care urmăresc știrile cu sufletul la gura în plină pandemie.
Deschizătoare de drumuri în aviația feminină contemporană
De la doctoriță sau învățătoare – opțiunile principale din copilărie – a ajuns pilot de avioane de vânătoare. Un salt uriaș. Și totuși a ajuns prima într-o profesie dificilă, cu acces limitat femeilor.
Știu că nu îi place calificativul de „prima”, dar a onorat cu brio această responsabilitate de a fi deschizătoare de drumuri în aviația feminină contemporană.
Ne-am conectat online cu Simona Maierean, la baza militară de la Papa, Ungaria, într-o discuție în care am întrebat-o repede înainte cum arată o zi de lucru al unei femei-pilot de vânătoare, despre reprezentarea și implicarea femeilor. în domeniul pilotajului militar, despre cât de dificil poate fi să ajungi în structura NATO ca ofițer cu experiență, despre cum e să fii prima femeie și pilot care România la acest nivel și cum sunt văzuți românii în acest domeniu.
Chiar dacă nu îi place să se vorbească despre ea ca fiind prima atât de multe domeni, Simona Maierean este o deschizătoare de drumuri și un motiv de mândrie națională. La finalul anului 2022 a sfârșitului angajamentului de lucru din Ungaria și a revenit în țară, unde va rămâne pentru o perioadă de timp.
Simona a urmat școala primară și gimnazială la țară, într-un sat din Bucovina, crescută mai mult de bunici și care prețuiau foarte mult educația, chiar dacă erau oameni simpli din țară. Simona să aduce aminte cum bunica ei a renunțat cumpere ulei ca să îi ia fetei cel mai recent dicționar. Părinții mei au fost oameni simpli care au pus educația mai presus de orice, chiar și de mâncare. Educația din copilărie a ajutat-o mult să exceleze în profesia de acum. Afost un copil care nu a primit totul de-a gata, iar tatăl ei spunea deseori „Oaia care nu poate să-și ducă lâna so mănânce lupul”. Nu că ar fi fost un copil chinuit, i se părea normal – „Mergem la fân astăzi, mergem la fan!” Pe termen lung această educație cază a fost de folos, ca în romanul celebrului comandant al armatelor SUA – William H. McRaven „Vrei să schimbi lumea? Fă-ți patul în fiecare zi”. Toate responsabilitățile din gospodărie au disciplinat-o. A citit mult și asta sa simțit în educația ei.
De mică și-a dorit să vadă lumea, deși nu a crescut într-un mediu care să o încurajeze să devină aviatoare. Nu a avut un model, nici măcar în cărți sau filme.
Este o promotoare și un exemplu viu al egalității de gen într-un domeniu până mai ieri rezervat bărbaților. Cum se manifestă concret acest deziderat în exemplu de bune practici – văzute și trăite. „Însemnătatea vine dinspre om spre meseria și nu invers și că avionul nu știe dacă ești bărbat sau femeie. Nu m-am gândit vreodată ca a fi femeie poate fi o „problemă” în acest domeniu. La școala de aviație, mai aveam o colegă de clasă, de pluton, și alte două fete cu un mai mari. Eram doar patru fete pilot pe atunci. aCum sunt mult mai multe. În perioada studiilor, au fost momente în care am simțit că trebuie să munciți de două ori mai mult decât colegii bărbați. Însemnătatea meserii este dată de omul care o practică. Însemnătatea unei profesii nu vine din titulatură, ci din felul în care o faci. De aceea e important să te simți bine cu ceea ce faci. E bine să știi că ai opțiuni și care ar fi acestea. Nu poți să spui „nu am cum să ajung acolo” dacă nu știi unde e „acolo”.
Simona nu gândește în termeni de ușor sau greu, ci în termeni de ceea ce îi place
„Și a face ce îți place are un preț, pe care l-am plătit și îl plătesc. E un preț pe care am decis să îl plătesc în viața profesională și socială. Munca mea presupune și activitate de birou, la sol, în care pregătesc călătorile. Zborul e cât se vede din vârful icebergului, restul muncii susținute, disciplină. O zi de lucru poate avea și mai multe de 24 de ore și nu seamănă între ele. Viața personală se ajustează în jurul celor profesionale, nu poți face prea multe planuri. Eu mi-am asumat acest lucru, știu clar că nu sunt genul de persoană care să lucreze de la 9 la 17. După 2-3 săptămâni de birou, simt lipsa adrenalinei, a misiunii, a zborului. Dacă au fost moment dificil? Sigur că da, încă mai sunt, de exemplu aterizările forțate. De multe ori, am de-a face cu castiuni de viata si de moarte. Au fost momente când am simțit oboseală extremă și atunci mi-am luat un răgaz să simt care este nivelul meu de bucurie. Dar pe mine nu m-au descurajat astfel de lucruri. Sunt genul de persoană căreia dacă îi spui că nu poate face ceva, se ambiționează să facă. Am dat peste multe obstacole și idei preconcepute, e un drum deloc lin.”
Ce faci când cineva îți da cu lingurița? Furi meseria!
Exemplul Simonei inspiră și alte tinere fete să urmeze sau astfel de carieră pe modelul „Dacă ea a putut, atunci și eu pot!” „La începuturi, eu m-am confruntat cu lipsa de deschidere și lipsa de informație fiindcă se întâmplă ca cei care să dețină controlul îți dau cu lingurița din ce ai nevoie. După 20 de ani de aviație, încercați să dau celorlalți la începutul drumului cât mai mult din cunoașterea mea, iar ei să-și facă multă nevoie. Ce faci când cineva îți da cu lingurița? Furi meseria! Furi meserie și o adaptezi la modul propriu de a face lucruri.
Într-o misiune de pilotaj trebuie să te cunoști foarte bine, să-ți cunoști oamenii și să știi ce ai făcut. Când știi ce te enervează, ce te motivează, ce te face să-ți simți bine, atunci nu mai ești luat prin surprindere și nu mai reacționează emoțional. În meseria mea nu e doar zborul, ci întreaga misiune de îndeplinit. Tot ce înseamnă succes se atribuie echipei, tot ce înseamnă eșec îi revine comandantului.”
Simona mărturisește că a avut și ea complexul provincialului care a venit de la o școală rurală la un liceu de elită a orașului, fără meditații. Ia fost teamă mai ales atunci când toți cei ceilalți elevi candidați la admitere se lăudau cu meditațiile lor, cu profesorii orașului, cu performanțele lor. Dar sa văzut diferită la rezultatul examenului, Simona a fost admisă cu notă mari. La fel sa întâmplat și când a dat examen la Academia Forțelor Aeriene de la Brașov. Același scenariu pe care la depășit cu brio. Atunci a început să fie conștientă de adevărata ei valoare.
E esențial ca siguranța de sine să aibă o acoperire
„Am știut că sunt omul potrivit la locul potrivit încă din perioada academiei de la Brașov. Dar abia după 30 de ani am fost conștientă de valoarea mea; până atunci fusese doar multă muncă. Sunt o persoană foarte critică, mai ales cu mine însămi. A trebuit să mă conving eu de propria mea valoare. La Brașov, am avut mulți colegi cu o siguranță de sine excepțională, dar care au fost contraziși de rezultate. E esențial ca siguranța de sine să aibă o acoperire. Eu am plecat de la a-mi construi fundamentul pe care să-mi pot apărea siguranța și încrederea în mine.”
Nu e deloc ușor să ajungi într-o structură internațională militară. Simona a fost prima femeie din România care să nu se încadreze într-o astfel de structură, cu reguli clare și stricte. E un mediu care poți crea toate condițiile, dar cere și multă responsabilitate. Românii sunt văzuți bine, ca oameni care fac fac treaba. Toți suntem oameni, indiferent de țara din care venim.
E clar că s-au schimbat multe în 20 de ani. Sunt mai multe femei în domeniu
Cum vede Simona Maierean evoluția mentalităților române în ceea ce privește accesul tinerelor femei la studii și antrenamente de pilotaj? „Eu nu mă simt foarte confortabil să vorbesc despre profesia mea. E clar că s-au schimbat multe în 20 de ani. Sunt mai multe femei în domeniu. Da, există și voci care spun maliții că au ajuns în aceste funcții doar pentru că sunt femei. În 50 de ani vor arăta mult mai diferit. Eu trăiesc pe termen lung, pentru ce se întâmplă mâine.
Dacă ar fi mentor pentru o tânără aspirantă la această profesie, i-ar recomanda să nu caute validarea exterioară, să nu îi mulțumească pe cei din jur.
Pionierele aviației românești din secolul XX sunt mai cunoscute decât cele de azi – Smaranda Brăescu, de exemplu. De ce oare? – o întreb. Întâlnirea cu Mariana Drăgescu, aviația centenară din „Escadrila albă”, a fost foarte emoționantă. „Era prima oară când vedeam o altă femeie pilot. Din secolul trecut! Nu înțelegeam, după atâta timp, am rămas tot la „prima femeie pilot”.
Consideră că e foarte importantă solidaritatea feminină în domeniul pilotajului (militar și civil), dar nu doar în acest domeniu. și nu numai? Pentru Simona a conta mult libertatea de a alege și e recunoscătoare pentru asta. Dacă ar fi mentor pentru o tânără aspirantă la această profesie, i-ar recomanda să nu caute validarea exterioară, să nu îi mulțumească pe cei din jur.
Foto: Capacitatea de transport aerian strategic
Distribuie aceasta postare
