Meniul
Am crescut cu imaginea acestei sfinte din copilarie, schitul din apropierea satului bunicilor mei fiind unul dintre puținele care onorează memoria Mariei Magdalena, Schitul „Sfânta Maria Magdalena” Țibucani. E unul dintre puținele lăcașe de cult din România care și-au asumat patronatul acestei Sfinte prea puțin înțelese, ca să nu zic controversată. Deși mânăstirea are un istoric de peste trei secole, locul a rămas într-un anonimat deplin până acum câțiva ani, când monahul Hrisostom Filipescu la însuflețit pe măsura însemnătății sale. Din schitul părăginit de vreme și de ignoranță Părintele a făcut un loc de pelerinaj cu adevărat înduhovnicit.
Cred că de acolo mi se trag oarece afinități pentru leadership feminin și dorința de a valorifica femeile care nu sunt apreciate la adevăratul lor potențial. M-am întrebat uneori de această sfântă rămâne în eșalonul secund, în condițiile în care ea și prima persoană care care a anunțat „Hristos a înviat!”, ea și prima persoană căreia i sa făcut această cinste.
Am redescoperit această întrebare retorică și în scrierile Mihaelei Miroiu, așa cum numai dumneaei știe să repună lumina corectă asupra ne-prețuitelor femei:
„În data de 22 iulie o celebrăm pe Apostola Apostolilor, Maria Magdalena, pe măsura excepționale și importanțe în viața lui Iisus, în mărturia Învierii și în propovăduirea învățăturii creștine. Învierea lui Iisus este și despre cea care se îngrijește la urmat, și a fost între primele martore ale Învierii. Cea care crezut necondiționat în El, asemeni Maicii Sale. Maria Magdalena, în rândul cu Apostolii. Cea mai credincioasă dintre învățăcei. Prima martoră a Învierii.
Dar, așa cum în biserica ortodoxă Iosif nu e Sfânt, ci doar Drept, nici Maria Magdalena nu e Apostol, trecut cu litere roșii în calendar, ci doar Sfânta Mironosița, în rândul cu Apostolii. Adică o notă de subsol. Justificări există. Dar sunt doar justificări înlocuitoare de adevăr în privința semnificației uriașe a acestor femei. Peste care se lasă o tăcere asurzitoare. De ce este tratată atât de anonim? De ce e complet secundară în calendarul bisericesc? De ce nu este sărbătorită pe măsura măreției rolului ei?”
Din punct de vedere canonic, Sfânta Maria Magdalena îndeplinește toate criteriile pentru a fi considerat apostol: a fost împreună cu Iisus Hristos însoțindu-l în timpul predicilor lui, dar și în vremea patimilor, când mulți L-au părăsit, inclusiv apostolii.
Împreună cu Maria, Maica Domnului, a fost martoră la moartea și învierea lui Iisus și ia învățat pe alții evanghelia. Istorice, filologi și teologi susțin că Maria Magdalena a fost primul apostol, menționând printre altele titlul ei medieval. apostola apostolorum, și că poate fi considerată fondatoarea creștinismului, fiind prima persoană care a susținut că Iisus a înviat.
Din păcate, această sfântă a fost obiectul multor misitificări care afirmă că ar fi fost prostituată și nu ar merita aceste recunoașteri. Ceea ce dovedește că importanța femeilor a fost minimalizată încă de la începuturile creștinismului. Putem vorbi de misoginism și teama teologilor din vechime de a nu permite femeilor accesul la putere (chiar dacă doar cea spirituală) prin recunoașterea meritelor lor. Iar cel mai simplu mod de a discredita o femeie în acele vremuri era să spui despre ea că eo desfrânată. Zvonurile artificiale întreținute s-au perpetuat secole de-a rândul până când au ajuns folclor și s-au fixat în conștiința colectivă.
Biblia nu susține nicăieri că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată, aceasta fiind o mistificare construită de mai marii bisericii pentru a limita rolul femeilor în biserică. Biserica Ortodoxă nu a identificat-o niciodată pe Maria Magdalena cu „femeia păcătoasă” care a șters cu părul ei picioarele Mântuitorului. Maria a fost prezentată ca fiind o femeie virtuoasă toată viața ei, chiar dinainte de convertire; la vremea respectivă, Maria era o femeie bogată, cu o viață privilegiată, dar ea să aibă nevoie dăruiască să aibă și să urmeze credinței sale. Biserica Catolică, la fel și arta renascentistă, au asimilat-o pe Maria Magdalena ca fiind o femeie păcătoasă convertită și au adorat-o drept penitentă. Mai toate reprezentările artistice ale marilor pictori – Tintoretto, El Greco, Caravaggio, Girolamo Vitrice – o prezenta ca pe o femeie extrem de frumoasă, ușor dezgolită, senzuală, ispășindu-și pedeapsa de a fi fost o femeie ușoară. În 1969, Biserica Catolică a retras zvonul că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată.
Mesajul Învierii, vestit pentru prima dată de o femeie
În relațiile evangheliștilor, numele Mariei Magdalena este amintit în fruntea celorlalte femei mironosițe, datorită devotamentului și credinței cu care pe Iisus Hristos, urma alături de Maica Domnului. Ia fost alături și când mulțimea Îl aclama pe Învățător, dar și atunci când chiar și apostolii L-au abandonat și s-au risipit în mulțime. Nu la părăsit în procesiunea cumplitelor patimi și a rămas lângă Sfânta Cruce, pe Golgota, lângă Maria, mama lui Iisus și Ioan.
Ea a fost cea care a transmis lumii întregi vestea cea bună a Învierii lui Iisus Hristos, esența creștinătății. Ei I sa încredințat misiunea de a deveni „apostol al Apostolilor“, vestind ucenicilor Săi ceea ce văzuse.
Astfel, creștinismul repune simbolic în drepturi condiția femeii. Prin Sfânta Fecioară Maria, cea care Îl naște pe Iisus Hristos, Mântuitorul. Și prin înlocuirea vechii Eve, căreia i se pune în cârcă intrarea păcatului în lume, cu noua Eva, care aducea lumii vestea Învierii, prin intermediul Mariei Magdalena. Moartea care survine păcatului strămoșesc este învinsă de puterea Învierii, vestită pentru prima dată de o femeie.
Mironosiţa cea întocmai cu Apostolii a rămas la Ierusalim, lângă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, de la Învierea Domnului și până la Înălțare. Alături de Maica Domnului și de Sfinții Săi Apostoli va fi participat la minunea Înălțării Domnului pe Muntele Măslinilor, dar și în ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt Sa pogorât în chip de limbi de foc peste cei prezenți.
Tradiţia confirmă că Maria Magdalena şi-a continuat misiunea apostolească de propovăduire a învăţăturii creştine, ca misionară în ţări precum Egipt, Fenicia, Siria, Galia şi Roma.
La Roma, a ajuns tocmai la împăratul Tiberiu (14-37 d.Hr.), pe care la vindecat. Se spune că Maria Magdalena a adus ca dar împăratului un sau de și la salutat cu: „Hristos a înviat!“. Împăratul a fost sceptic că poate cineva să învie din moarte, așa cum sau primit de la ea nu-și poate schimba singură culoarea în roșu. În acel moment sa petrecut minunea înroșirii oului în mâna împăratului, devenit ulterior simbol al Învierii lui Hristos, cu care se convinge pe Împăratul Romei.
Revenită la Ierusalim, Maria Magdalena și-a continuat misiunea de propovăduire a creștinismului. A fost prinsă de iudei și, împreună cu Sfântul Maxim și alți creștini, au fost abandonați în mijlocul mării, fără hrană, pe o corabie fără pânze și fără vâsle. Au naufragiat până la Marsilia, unde au debarcat vii. Aici tot peste păgâni au dat, dar Sfânta Maria Magdalena ia convertiți pe mulți, inclusiv pe guvernatorul roman Ipatie, pe care la cucerit cu minunile pogorâte în familia lui.
Mironosița și-a continuat misiunea până la sfârșitul vieții, în Efes. Peștera în care a fost înmormântată a devenit locaș de binecuvântare, pelerinaj și vindecare. În anul 899, împăratul bizantin Leon al VI-lea Filosoful a poruncit strămutarea sfintelor moaște la Constantinopol, pentru a fi așezate în ctitoria sa, Mănăstirea „Sfântul Lazăr“.
Astăzi, părți importante din sfintele ei moaște se găsesc, în Răsărit, la Mănăstirile Simonos Petra, Dionisiu și Esfigmenu din Muntele Athos, iar în Apus, în bazilicile Lateran din Roma și Sfântul Maximin din Marsilia.
În România, părticele din moaştele ei se găsesc la bisericile Mihai Vodă şi Pajura din Bucureşti, precum şi în alte sfinte locaşuri.
Cea dintâi între femeile mironoșițe rămâne un simbol al iubirii profunde, necondiționate, fidele, constante, plină de devoțiune, așa cum o femeie autentică poate oferi. Și la bine, și la rău – și când lui Iisus I se ridicau osanale, și când a fost condamnat la răstignire și părăsit de apostolii speriați. Contribuția sa la răspândirea creștinismului și încă puțin cunoscută și recunoscută. Împreună cu Maica Domnului, ea reabilitează destinul damnat al Evei din Vechiul Testament, întruchipând Noua Evă, cea mai plină de har. E momentul să conștientizăm tot mai mult mesajul ei de restaurare a condiției femeii, așa cum și-a dorit Iisus Hristos, care ia încredințat transmiterea mesajului esențial al creștinății – Învierea și viața veșnică.
Las pot încheie un mesaj minunat de solidaritate și empatie feminine: „Eu cred că în fiecare dintre noi, femei, există o Sfânta Maria-Magdalena care tace, plânge, oftează și uită că ei sa adresat mai întâi Iisus. Doar ea a meritat privilegiul de a fi Apostola Apostolilor.
Ea a avut intuiția, cele o mie de simțuri, să-L asculte, să-L înțeleagă pe Iisus, să-L vadă!
Bucură-te, Femeie, de ceea ce ești!” (Lucica Palade)
Fotografie: Pixabay
Distribuie aceasta postare
