Mihaela Miroiu: „Vreau ca feminismul să fie instalat ca să nu mai avem nevoie de el”

Mihaela Miroiu este teoreticiană și activistă feministă, scriitoare, filozofă și activistă civică.

Nu există discuții despre feminismul românesc în care numele Mihaelei Miroiu să nu fie menționat măcar o dată, pentru că de obicei referințele sunt multiple. Este un reper în orice dezbatere pertinentă despre valorile feminismului și leadership-ului feminin și o scânteie care a transformat multe dintre evoluțiile profesionale și umane ale discipolilor ei, ale cititorilor ei și ale celor care o urmăresc pe rețelele de socializare. Ea este un adevărat mentor. Un exemplu de activism și putere civică. Este un privilegiu să fiu contemporan cu ea și să fi fost în preajma ei la câteva întâlniri jurnalistice, așa că ea a fost evident primul nume pe lista intervievate Feminism For Real.

Ea este autoarea a aproximativ 20 de cărți și le menționez pe cele mai populare dintre ele – „With My Woman’s Mind”, „Retro Society”, „The Birth of Democratic Citizenship”. Femeile și puterea în epoca modernă”, „Femeile neprețuite”, „Gândul umbrei”, „Nașterea: povești vii”.

Iată câteva dintre cele mai strălucitoare perspective din interviu:

Cine are nevoie de feminism și de ce?

Nu am devenit feministă doar pentru glorie.

Cred că am fost feministă încă din copilărie, dar de fapt nu mi-am dat seama de asta.

Alegi să fii feministă din cauza unei mari nemulțumiri.

Pentru a avea luxul de a nu fi feministă, ar trebui să trăiesc într-o lume non-misogină.

În zonele culturale cheie, există extrem de puține femei.

Femeile lipsesc aproape în totalitate din manuale în timpul educației formale.

Figura intelectuală care iese din turnul de fildeș pentru a vorbi pentru publicul obișnuit.

Ce implică feminismul ca mod de viață?

Feminismul nu trebuie să fie o poveste cu circuit închis.

Sunt solidar cu alte femei care se confruntă cu probleme similare.

Feminismul nu este deloc împotriva bărbaților.

Feminismul respinge gândirea misogină, ceva în care se angajează chiar și femeile.

Există multă misoginie peste tot, de la povești pentru copii la manuale și romane.

Am fost misogin până am născut.

Când am fost onorat cu complimentul „gândește ca un bărbat”, eram un intelectual misogin.

Mizandria este mai puțin răspândită decât misoginulm. Feminismul misogin există și.

Avem nevoie de umanitate deplină – bărbați și femei deopotrivă. Nu există grade de superioritate sau inferioritate între feminin și masculin.

Cred în conceptul de feminism umanist. Feminismul umple golul din umanismul clasic.

Feminismul a început cu cartea lui Mary Wollstonecraft în Iluminism în 1792.

Sunt feministă și nu mi-am dat seamae aceasta?

Profesorii din clasele primare au nevoie de educație feministă. Scriitorii bărbați abundă în literatura predată în școală. Gabriela Adameşteanu, Ioana Nicolaie, Nora Iuga, Ioana Pârvulescu, şi Laura Grunberg se numără printre autorii români ale căror lucrări vor fi incluse în programele şcolare.

Segregarea de gen în educație a fost abolită abia în anii 1960.

Este mai greu să fii feministă acum decât la început?

Feminismul din România era foarte asemănător cu liberalismul și socialismul.

Au fost feministe care și-au pierdut viața sau libertatea. În România, nu au existat martiriuri publice ale feministelor. Acest sacrificiu de sine s-a manifestat acasă.

Tot mai multe victime ale violenței domestice sunt ucise de partenerii lor.

Vă recomand să vedeți filmul „Îngerii Fălcilor de Fier” – un documentar despre obținerea dreptului de vot.

Îmi pun doar în pericol reputația, nu libertatea sau viața.

Nu sunt o susținătoare a feminismului care este ostil bărbaților. La urma urmei, viitorii bărbați sunt născuți și educați de femei și sunt fiicele bărbaților. Barbatii pot fi adversari dar si suporteri.

Este acesta un mit sau o realitate că femeile promovează femeile?

Deși termenul „fraternitate” este folosit pe scară largă, „sisterhood” încă sună forțat.

Nu există nicio tradiție de surori înainte de anii 1970 și 1980.

În viața privată, femeile se susțin extrem de una pe cealaltă.

 Plângerile de solidaritate ale femeilor vin din sfera profesională și politică.

Societatea trebuie să se reflecte în Parlament

În ceea ce privește politicile publice, avem nevoie de solidaritate.

Vreau ca feminismul să fie instalat ca să nu mai avem nevoie de el.

Puteți urmări întreg interviul pe https://www.youtube.com/watch?v=bNppxKe7acs

+ postări

Distribuie aceasta postare

Facebook
WhatsApp
E-mail
Stare de nervozitate
LinkedIn