Anul 1975 a fost proclamat de ONU Anul Internațional al Femeii, iar deceniul 1976-1985 a fost Deceniul ONU pentru drepturile femeii. Această decizie a venit într-un moment în care inegalitățile economice și salariale dintre femei și bărbați atinseseră proporții alarmante.
În acest context, Islanda, cunoscută drept una dintre cele mai feministe țări din lume, a făcut istorie cu o mișcare unică și curajoasă care s-a dovedit a fi un adevărat cutremur social care creează conștientizarea necesității de a regândi rolul femeii în societate. Islanda s-a remarcat încă de la începuturile feminismului ca
una dintre primele țări care a acordat femeilor dreptul de vot. Asta a fost în 1915. Cu toate acestea, în 1975 doar 5% dintre parlamentari erau femei.
Pe
24 octombrie 1975, aproape toate femeile din Islanda au decis să rămână acasă, refuzând să meargă la muncă și să participe la treburile casnice sau la creșterea copiilor. Ziua Femeii Libere – Kvennafrídagurinn – din 1975, când 90% de femei islandeze au protestat prin faptul că nu se prezentau la serviciu – acasă sau la serviciu.
Inițial, s-au gândit să declare ziua grevă, dar au considerat că formularea ar fi prea dură. Era anii 70, când drepturile femeilor erau încă fragile. Așa că au propus ca, în loc de grevă, să declare ziua aceea zi liberă. În contextul în care ONU a declarat că acel an este Anul Internațional al Femeii, o organizație islandeză numită „Corapi roșii” a sugerat ca toate femeile să protesteze pentru a cere o pondere egală în economie. Mișcarea a implicat femei din toate mediile sociale și profesionale, dornice să schimbe ceva concret în modul în care au fost tratate.
Pentru ce protestau femeile islandeze? Erau vremuri imense
inegalitatea salarială pentru femei. Plata
decalaj a ajuns la un decalaj de 60%. Pentru aceeași muncă, femeile erau plătite cu două treimi mai puțin! Ca să nu mai vorbim de munca neremunerată și nerecunoscută de acasă!
S-au închis magazinele, de asemenea piețele de pește și măcelarii, reprezentative ale Islandei. Tații trebuiau să stea acasă, să aibă grijă de copii sau să-i ducă la muncă. Economia țării a fost blocată pentru o zi, ceea ce a creat conștientizarea importanței femeilor pe piața muncii și în munca casnică. Peste 20.000 de femei s-au adunat în piața centrală a capitalei islandeze Reykyavik pentru a demonstra și a sărbători.
Prima femeie președinte din lume
Printre protestatari a fost
Vigdis Finnbogadottir, o mamă singură divorțată cu un copil adoptat, care în 1980 avea să fie aleasă prima femeie președinte din lume. Ea a servit patru mandate ca președinte, din 1980 până în 1996.
Urmările acestei Zile libere a Femeii, care a intrat în istorie drept Vinerea lungă, au fost peste așteptări. În 1976, guvernul a propus legi pentru egalitatea de salariu între femei și bărbați și alte drepturi pentru femeile care lucrează. Pentru cel de-al doilea mandat al președintelui Vigdis Finnbogadottir, ea a depășit trei concurenți bărbați, iar în următoarele două mandate, nu a avut niciun concurent. În prezent, fostul președinte este ambasador de bunăvoință pentru UNESCO. Foto: kvenrettinafelag.is
