Meniul
Regina Maria este considerată „principalul întemeietor al unirii României, țara pe care și-a asumat-o din toată mintea și din toată inima”. Pentru că nu este nimeni care să vorbească mai elocvent despre Regina Maria decât Mihaela Miroiu, teoreticiană și activistă feministă, scriitoare, filozofă și activistă civică, am invitat-o pe scenă pentru o laudatio.
„În țara pe care și-a asumat-o din tot sufletul și din toată inima, Regina Maria nu are nici un monument ca diplomat. Nepotrivit și nefeminin. Efigiile de soție și statuia ei de mamă a soldaților răniți sunt singura recunoaștere publică. Este suficientă amintirea soției milostive a suveranului și a mamei a șase prinți și prințese. (…) Trupul Reginei, ca și cel al Anei, face parte din peretele unei capodopere pusă numai pe seama politicienilor. Dintre toate iubirile care i s-au dat, singura pe care și-a asumat-o ca fiind absolută a fost poporului român.
La ceremoniile militare, organizate pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, care sărbătorește Marea Unire a tuturor românilor, se aude orice despre orice, dar nimic despre motivul pentru care românii din Transilvania au vrut să se unească cu Regatul Român și cine sunt cei cine a făcut-o posibil, dincolo de „poporul” și unii politicieni ai vremii. Ceva despre Ferdinand, despre IC Brătianu. Dar nimic mai mult despre Regina Maria.
Maria știa bine că trebuie să se comporte ca suveran, într-o țară în criză gravă, lipsită de virilitate istorică. Era fiica Marii Britanii, ba mai mult, era nepoata reginei Victoria. Ea provenea dintr-o țară care odinioară era condusă de regine, fără burlescuri și complexe de emasculare, ca în mitul patriei noastre mioritice, unde monarhiile erau conduse doar de regi. Confruntat cu lipsa de curaj și simțul istoric al bărbaților la putere: „Nu există bărbați în această țară și mi-e rușine să fiu Regina lașilor”. Așa a spus Regina, într-o afirmare deplină a caracterului ei puternic.
Maria l-a convins pe Ferdinand să facă tot ce îi stă în putință pentru a nu semna separat pactul de pace de la Buftea. Acesta a fost momentul decisiv pentru recunoașterea României ca aliat și câștigător: „Cu adevărat, în acel moment din istorie, Maria era singurul om adevărat al României”.
Distribuie aceasta postare
