Stereotipurile de gen și anacronismul în manualele secolului XXI

Am trăit vremea cărților alfabetelor comuniste, cu imagini și texte care se refereau clar la segregarea profesiilor și treburilor casnice. „Mama pregătește masa, tatăl meu citește ziarul, fetele curăță masa și fac curățenia, băieții repară ceva prin casă. Fetele trebuie să se joace cu păpușile, băieții cu mașinile. Desigur, la vremea aceea, toate stereotipurile păreau absolut de neclintit, în lipsa altor aspirații. Nu puteai visa la joburi sau roluri alternative, era o speranță nerealistă să-ți imaginezi că poți depăși barierele unei lumi în care majoritatea viselor erau „impuse”.

Chiar și după anii postrevoluționari, realitatea manualelor de studiu s-a păstrat mult timp. Părinții au observat uneori anacronism și clișee stereotipe, dar inerția a durat ceva timp. Din fericire, întotdeauna au existat excepții – profesori care, mai direct sau mai diplomatic, au „păcălit” multe stereotipuri de gen. Unii chiar au avut curajul să-i arate, să-i ridiculizeze și să-și avertizeze elevii să nu cadă în capcana unor manipulări atât de discrete.

Munca ONG-urilor pentru egalitatea de gen a fost foarte importantă în modul în care multe manuale au fost revizuite și aduse mai aproape de standardele în care trăim. Cel puțin, vedem mai puține furculițe, cusături și stropitoare, sau telefoane cu disc în cărțile pentru copii... Și mamele pot fi orice, în afară de profesoare, asistente sau gospodine, așa cum eram înainte. Asociații precum ALEG au efectuat numeroase studii în școlile gimnaziale și liceale pentru a identifica stereotipurile de gen – nu doar în manuale, ci în cele mai banale conversații de zi cu zi care au loc la școală. De exemplu, inofensivul „mate-info este pentru băieți, filologia este pentru fete”, la influența toxică a unor scene de violență domestică din romanele considerate puncte de referință în literatura română.

Social Media a adus în atenția publicului multe astfel de derapaje pe care părinții sau chiar profesorii le-au observat și „povestite” în agora digitală.

O lucrare majoră, „Alice în Țara manualelor. O explorare a personajelor care inspiră copiii la școală” este un raport de cercetare scris de Cosima RUGHINIȘ, Laura GRÜNBERG, Raluca POPESCU (coord.), foarte util pentru profesori, dar și pentru părinți.

La momentul publicării sale în 2015, lucrarea a expus o gamă largă de anacronisme și stereotipuri de gen care abundă în manuale. Iată doar câteva, doar pentru a vă face o idee despre cât de importante sunt toate acele „mici” detalii inofensive care încă scapă prin manualele pentru copii:

• „Stereotipurile ocupaționale persistă: în toate alfabetele digitale am găsit o singură mențiune verbală explicită a profesiei unei mame: profesorul. În rest, mamele excelează în bucătărie, cu o varietate de ilustrații despre modul în care gătesc și servesc mâncarea.”

• „Prin personaje și tehnologii, lumea manualelor rămâne ancorată în trecut, în perioada comunistă sau chiar în secolul al XIX-lea.”
• În manualele vechi, „personajele lucrează adesea cu aspersoare, tablă cu cretă, telefoane cu disc, precum și ace sau fus – tehnologii din secolele precedente”.
• „Toate personajele din manualele de educație civică de clasele a treia și a patra care au profesii legate de știință, filozofie, literatură sau artă sunt bărbați (cu excepția Isadora Duncan, dansatoare).”
• „În contrast profund cu simbolurile vestimentare actuale ale feminității și masculinității, doar 5% de personaje feminine din alfabet poartă pantaloni – creând un portret vizual anacronic al fetelor și femeilor.
• Literatura română este reprezentată de autori bărbați și se oprește undeva în anii 60-70 – cu puține excepții.
• „În manualele de educație civică de clasa a IV-a, lecția despre „Conducător de grup” este adesea dominată de personaje masculine – copiii având de ales ca lider de clasă, în textele prezentate, chiar și între trei băieți.
• „Autoritățile statului sunt reprezentate predominant de personaje masculine; precum şi personalităţile marcante din istoria României. Personajele feminine par să aibă autoritate și prestigiu doar în familie și în clasă.”
• „Bunicile devin personaje în lumea poveștilor și a amintirilor – atunci când nu croșetă. Bunicii sunt înțelepți și citesc des ziarul. Nici bunicile, nici bunicii nu au profesii, hobby-uri, fiind definite exclusiv de statutul lor familial. Bunicii sunt de obicei sedentari, poartă ochelari și adesea nu aud bine. În general, există foarte puține reprezentări ale bunicilor care trăiesc o viață activă. „
• „Personajele din manuale sunt puternic stereotipate: bunicii sunt sedentari și nu aud bine, femeile sunt în mare parte mame care pregătesc mesele, profesori sau doctori – în timp ce bărbații apar într-o varietate de ocupații, dar prea puțini ca tați.”
• Activitatea frecventă a fetelor este udarea florilor – creând un portret tipic al unei „fate bune”.

De atunci, procentul de concepte și imagini discriminatorii a scăzut, ilustrațiile au fost actualizate cu realitatea din ce în ce mai digitală, dar mai sunt lucruri de făcut cu modernizarea programelor.

O inițiativă utilă vine din partea Asociației EGALIS, care lucrează la un ghid pentru predarea egalității de gen în învățământul preuniversitar. Scopul acestui ghid este acela de a fi un sprijin pentru profesori și educatori, dar și pentru părinții interesați, în înțelegerea impactului pe care îl au asupra creșterii și educarea unei societăți incluzive, precum și să ofere sugestii pentru integrarea perspectivei de gen în sala de clasă.

Dacă din experiența dvs. de părinte sau de educator, doriți să subliniați astfel de stereotipuri de gen – încă „vii” în manuale sau în discuțiile elev-profesor – scrieți-ne pentru a dezbate asupra lor și pentru a găsi soluții pentru a le corecta.

Fotografie:Pixabay