Egalitatea de gen se învață de acasă pe iarbă

Ai fost vreodată surprins să le spui copiilor tăi să fie atenți la ceea ce înveți, altfel vei ajunge pe mătură, servitoare „sau dacă nu pui mâna pe carte, ajungi să tragi mașina de spălat sau să ridici gunoi după alții?” și mulți alții într-un registru similar?

V-ați întrebat vreodată dacă mesajele pe care le transmitem copiilor noștri ca educație sunt într-adevăr discriminatorii față de ceilalți? Că judecățile noastre de valoare pot fi devalorizate pentru alții?

Suntem una dintre puținele culturi care își educă copiii, de mici, în disprețul altor categorii profesionale, pe nedrept considerate inferioare. Este un automatism reflexiv de care am devenit conștient în contactul cu alte culturi care nu au aceste mesaje subliminale sau cel puțin au politici care te invită să fii mai atent la modul în care etichetezi oamenii, aruncând cuvinte nepotrivite.

Același lucru este valabil și pentru inechitățile de gen – creștem cu tot felul de etichete – asta e meseria de femeie „, asta e un joc de băiat, nu de fete”, asta e meseria de bărbat”, cuvinte care ne marchează și pe care subconștientul nostru le stochează. într-un loc sigur, de unde cu greu le poți scoate din drum. Egalitatea de gen, respectul față de ceilalți se învață de acasă, din iarbă. Putem avea multe politici care reglementează acest concept, dar dacă nu sunt interiorizate ”de la o vârstă fragedă, când copilul absoarbe totul ca pe un burete, îi va fi mult mai greu să se trezească ca adult.

Așadar, părinți, educatori, aveți grijă ce mesaje aparent inocente le transmiteți copiilor voștri, elevilor voștri. Ele sunt baza pe care construim respectul autentic și practicile nediscriminatorii.