Meniul
Ileana Pașcalău este artist vizual și istoric de artă, care trăiește și lucrează la Berlin. După finalizarea studiilor de arte vizuale și istoria artei la Universitatea Națională de Arte București, tânăra artistă și-a continuat masteratul la Universitatea de Arte din Berlin (2015).
Expoziţia „Răbierind omida”., lansat la Galeria Mobius din București, pleacă de la cercetări în arhivele medicale – documente și ilustrații care justificau cândva teorii despre proprietățile periculoase ale corpului feminin, în special ale uterului. Lucrările artistei reprezintă o explorare subiectivă, suprarealistă, a traumei colective construite de tirania psihiatriei în relație cu nevoile și sexualitatea feminină.
Titlul expoziției este un omagiu adus Poeta americană Anne Sexton (1928-1974), care a îndrăznit să scrie despre sexualitate, sâni sau pântece, într-un lung șir de teme riscante, evitate cu grijă timp de secole.
„Pântecele care umblă” din „Povestea servitoarei“
Dacă toate acestea par prea înfricoșătoare și departe de un trecut îndepărtat, imposibil de retrăit, amintiți-vă de absurditatea filmului și a cărții „Povestea servitoarei” de Margaret Atwood. O distopie în care femeile sunt lipsite de toate drepturile și libertățile. Datorită natalității scăzute, Handmaidens sunt reduse la rolul de „pântece care umblă” care trebuie să producă nou-născuți pentru familiile bogate care nu pot avea copii.
"Este o istorie a corpului feminin, plecând de la impactul pe care medicii bărbați l-au avut până la sfârșitul secolului XX, în amputarea imaginii fiziologiei și psihicului femeii, în transformarea acesteia într-o figură anatomică de bestiar. Marea minciună rămâne cea a pântecului periculos, mascota expoziției, acea hustérā despre care tot vorbeau grecii, organ palpat, înțepat, răsucit, invadat și examinat din toate părțile. Acest organ i-a inspirat pe medici să inventeze isterie, un diagnostic misogin care a decimat nenumărate femei în aziluri mintale. A un adevărat feminicid, care trebuie comemorată și vindecată. Lucrările vor acționa ca instrumente criminalistice care vor scoate la lumină fapte noi în procesul care a culminat, la sfârșitul secolului trecut, cu reținerea multor femei în aziluri mintale”, declară tânăra artistă.
A fost o vreme când medicina era un instrument de reglare a comportamentului femeilor și de control al corpului și gândurilor acestora
Începând cu interesul redescoperit pentru anatomia feminină în secolul al XVIII-lea, perioadă în care s-a văzut prima reprezentare a scheletului feminin și multe teorii despre calitățile periculoase ale uterului, medicii și-au permis o privire din ce în ce mai atentă asupra naturii „al doilea sex”. „. Preocupări medicale, alimentate constant de anxietăți sociale legate de responsabilitățile reproductive ale femeilor, a trecut în secolul al XIX-lea dincolo de afecțiunile corporale la o „igienă” a minții. A fost o vreme când medicina era un instrument de reglare a comportamentului femeilor și de control al corpului și gândurilor acestora. De la inventarea isteriei în anii 1880, până la azilele închisorii, cum ar fi faimosul spital psihiatric Salpêtrière din Paris, femeile au plătit un preț enorm pentru că sunt diferite de medicii bărbați care dictau diagnostice misogine și lipsa doctorilor care ar putea aduce în medicină empatia atât de necesară.
Foto: Odeta Cătană
Distribuie aceasta postare
