Meniul
Aurora Simionescu este o cercetătoare română, născută la Brăila, doctor în astrofizică, unul dintre cei 13 români incluși în primii 100 de lideri ai inovației din Europa Centrală și de Sud. A absolvit Ludwig-Maximilians-Universität din München și a făcut cercetări la Universitatea Stanford din Statele Unite, ca parte a programului de burse postdoctorale Einstein. A lucrat la NASA, după care a fost numită profesor asociat la Agenția Spațială Japoneză JAXA (Japan Aerospace Exploration Agency), la vârsta de doar 33 de ani, primul cetățean de altă naționalitate decât japoneza care a primit această funcție înaltă. Ea este acum o astrofizician la Institutul Olandez de Explorare Spațială (SRON). Ea are peste zece ani de experiență în efectuarea de cercetări academice folosind observatoare spațiale. Combină creativitatea și gândirea critică cu abilitățile în programarea computerelor și statisticile necesare pentru a analiza volume mari de date. Multi-premiat pentru eforturile în domeniul științei. A lucrat în patru țări de pe trei continente diferite, în cele mai înalte structuri de cercetare.
Statisticile spuneau că doar 1/3 dintre absolvenții STEM (Science Technology Engineering Mathematics) din Europa sunt femei (raportul Comisiei Europene, Women in Digital Scoreboard 2021).
Fotografia Aurorei Simionescu a fost inclusă în expoziția „We Are Half” care prezintă portretele și poveștile unor femei marcante în domenii precum știință, tehnologie, inginerie, medicină, antreprenoriat social, artă și cultură sau în apărarea drepturilor femeii, precum și fotografii ale unor femei aflate în situații tragice (război, exil, violență domestică, diferite tipuri de discriminare etc.). Expoziția face parte din „We Are Half – Stop Cutting Off Women!” campanie, care își propune să aducă discriminarea de gen sub toate formele sale pe agenda publică. Campania a fost creată de Asociația Solidaritate și Egalitate, susținută de Tudor Communications și Feminism for Real.
Vorbim despre promovarea și sprijinirea femeilor din întreaga lume. Ce ne puteți spune despre reprezentarea și implicarea femeilor în știință și tehnologie?
Încă din 1912, Henrietta Swan Leavitt a făcut o descoperire fundamentală care, în cele din urmă, ne-a determinat să aflăm că există și alte galaxii în Univers, cu excepția propriei noastre Cale Lactee. Ea a făcut acest lucru în timp ce lucra la Observatorul Harvard ca „calculator uman” însărcinat cu calcule ușoare pentru care „astronomii adevărați” nu au avut timp. În 1925, Cecilia Payne-Gaposchkin a fost prima care a propus că stelele sunt compuse în principal din hidrogen și heliu. Se știe că acest lucru este adevărat astăzi, deși a fost inițial respins de colegii ei de sex masculin, deoarece a fost complet împotriva înțelepciunii științifice a vremii. Contrar șanselor, cercetările făcute de femei au modelat astrofizica încă de la începutul acestei discipline și continuă să o facă. Inca, peste 100 de ani mai târziu, doar unul din cinci membri ai Uniunii Astronomice Internaționale este femeie. Mai rău, mai puțin de 2 din 100 de laureați ai Premiului Nobel pentru Fizică sunt femei, și chiar și atunci când cineva dintr-un grup subreprezentat câștigă o astfel de distincție, abilitățile sale sunt puse la îndoială sub pretextul șoptit „X a primit Y doar pentru că sunt Z”.
Există progrese, dar este lent și nu este suficient, așa că trebuie să continuăm să luptăm pentru a crește diversitatea și incluziunea în știință.
Care sunt valorile leadership-ului feminin în viziunea ta?
La un workshop recent despre diversitate și incluziune care a avut loc la institutul meu, ni s-a cerut în prealabil să selectăm care calități credem că sunt cele mai importante pentru un lider. Majoritatea colegilor mei, inclusiv eu, au ales: „încurajarea creșterii și dezvoltării personale a angajaților”, „gestionarea așteptărilor și recompenselor” și „modelarea unui comportament pozitiv pentru a insufla aceleași obiceiuri în rândul membrilor echipei”. În timpul atelierului, am aflat că, conform cercetărilor psihologice, liderii de sex feminin folosesc de obicei aceste metode mai des decât o fac bărbații. Chiar și atunci când ajung în roluri de conducere, femeile sunt în continuare bune jucători de echipă, în timp ce bărbații tind să recurgă mai mult la luarea deciziilor individuale. Desigur, probabil că acest lucru diferă mai mult de la persoană la persoană decât de la un gen la altul. Cu toate acestea, femeile lideri aduc adesea calități care le completează pe cele ale bărbaților, ceea ce face ca diversele echipe de conducere să fie mai eficiente și de succes.
În mod tradițional, a fost văzut ca fiind destul de normal ca femeile să-și părăsească cariera pentru a-și urma soții, dar nu se întâmplă foarte des invers.
Cum trăiești feminismul în viața personală/profesională/socială?
Unul dintre cele mai interesante, dar și cele mai dificile lucruri despre a fi un astronom de succes este că este neapărat o întreprindere globală. Trebuie să mergeți acolo unde este finanțarea și unde au loc în prezent cele mai recente evoluții în domeniul dvs. restrâns de expertiză. Am colaborat cu mai multe agenții spațiale importante în trecut, ceea ce mi-a cerut să mă mut la fiecare câțiva ani de pe un continent pe altul. Este greu să menții o relație sau o familie în acest fel. În mod tradițional, a fost văzut ca fiind destul de normal ca femeile să-și părăsească cariera pentru a-și urma soții, dar nu se întâmplă foarte des invers. Sunt foarte recunoscător că actualul meu partener a decis să-și părăsească locul de muncă sigur și bine plătit și să treacă la o nouă carieră care i-a permis să se mute cu mine în întreaga lume. Aceasta este probabil cea mai bună manifestare a feminismului pe care am experimentat-o personal.
Din experiența dumneavoastră, ce încurajează în mod specific femeile în posturi de decizie?
as spune ca Cel mai feminist lucru pe care îl poți face este să încurajezi în mod activ pe cineva dintr-o minoritate subreprezentată să-și asume un rol de obicei „rezervat” bărbaților în vârstă, albi și heterosexuali. Nu într-un sens general („Avem nevoie de mai multe femei CEO!”), ci într-un sens specific, personal („Hei, Alex, ar trebui să aplici pentru acest job, cred că ești cu adevărat calificat să o faci!”). Cariera mea se datorează în mare măsură faptului că am fost suficient de norocos să am o asemenea încurajare de la mulți mentori de-a lungul vieții (de obicei bărbați!). Mulți alții nu sunt atât de norocoși. Ar trebui să facem un efort conștient pentru a schimba asta.
Feministe urăsc bărbații și cred că sunt superiori bărbaților – este adevărat sau fals?
Categoric fals. Ceea ce susțin feministele este ca fiecărei persoane să i se acorde șanse egale de a urma o educație și de a urma orice carieră la alegerea lor – fie că este vorba de om de știință, pompier, asistentă de spital sau președinte. a unei tari. Credem că nu ar trebui să ne „îndreptăm” fetele, de la o vârstă fragedă, spre locuri de muncă sau responsabilități de îngrijire, pregătindu-ne în același timp doar băieții pentru conducere. Credem că treburile casnice ar trebui împărțite în mod echitabil între parteneri. Nimic din toate acestea nu este „ura” sau „superioritate”.”. Doar nesiguranța bărbaților mediocri îi face să o interpreteze ca atare.
Este acesta un mit sau o realitate că femeile promovează femeile – mai ales în zona STEM?
Este un mit că oamenii ar face aproape orice diferit doar din cauza sexului lor. Cu toții suntem indivizi, iar experiențele și motivațiile noastre cu siguranță diferă mult mai mult de la persoană la persoană decât între bărbatul „mediu” și femeia „medie”. Cunosc femei care sunt foarte susținătoare pentru colegii lor, precum și, din păcate, alte cazuri extreme de femei care aproape și-au intimidat studentele din mediul academic.. Același lucru este valabil și pentru bărbați. Este greu de spus care gen este „în medie” mai bun în promovarea femeilor, deoarece încă nu există destui mentori în eșaloanele superioare ale mediului academic pentru a avea o statistică bună și mi-ar plăcea să generalizez pe baza acțiunilor unui puțini indivizi pe care îi cunosc.
Pentru ce-ți ești recunoscător?
Îmi sunt recunoscător. Nu trebuie să existe un motiv anume. Sunt recunoscător că m-am ascultat. Că m-am lipit de armele mele. Indiferent ce a spus altcineva, Nu am tăcut acea voce din inima mea care îmi tot spunea ce îmi doream cu adevărat. Îmi sunt recunoscător pentru că sunt încăpățânat pasionat și pentru că am refuzat să merg cu fluxul, când aș putea, în schimb, să iau o macetă și să-mi croiesc singur drum printr-o junglă neexplorată.
Foto: Steven Verrier
Distribuie aceasta postare
