Meniul
Anul acesta, Premiul Nobel pentru Literatură îi revine unei scriitoare franceze, Annie Ernaux. A devenit celebră pentru memoriile curajoase în care vorbește despre relațiile cu părinții ei, despre experiența mamei sale cu boala Alzheimer, dar și despre propriile experiențe în urma unui avort sau despre povestea ei de dragoste cu un diplomat rus.
Romanele ei sunt în principal autobiografice, explorând realități trăite în perioada adolescenței și tinereții, dar și situații de viață pe care și le imaginează, precum viața scurtă a surorii sale, care moare la vârsta de 6 ani, cu doar doi ani înainte de naștere (romanul). L'Autre Fille ).
Romanul care a făcut-o notorie, „The Years” (Les Années) este o descriere a istoriei Franței în perioada 1940-2006, din propria ei perspectivă. Criticii au comparat stilul ei de a scrie cu celebra carte a lui Marcel Proust „În căutarea timpului pierdut”. Cartea a fost publicată în Franța în 2008 și a avut un mare succes.
Alți critici au comparat cărțile ei cu cele ale lui Lev Tolstoi, pentru că ambii au scris despre personaje care dezvăluie istoria vremurilor în care au trăit, o istorie care le-a restrâns libertatea. Ernaux scrie despre relații, sexualitate, inegalitate, educație, discriminare, vinovăție, rușine și despre modul în care experiențele indivizilor vorbesc despre lumea în care personajele ei își trăiesc viața. În lucrarea sa, care numără 30 de titluri, Annie Ernaux explorează și descrie în mod constant din diferite unghiuri o viață marcată de puternice discordii de gen, limbă și clasă.
O jumătate de secol de apărare a idealurilor feministe
În plus, cărțile publicate de laureatul Nobel împărtășesc o puternică credință feministă, așa cum scrie Ernaux, „gloria pentru o femeie nu poate fi decât doliul orbitor al fericirii”. După o jumătate de secol de apărare a idealurilor feministe, Ernaux a spus „nu mi se pare că femeile au devenit egale în libertate, în putere” și a apărat ferm drepturile femeilor la avort și contracepție.
„Scrie despre ea însăși, dar într-un mod plat, de observație, în stil reportaj, care sondează neîncetat ce se află sub suprafață”, descrie New Yorker, în articolul de fond dedicat premiului Nobel al scriitorului. Un stil numit an autobiografie impersonală.
Din păcate, în România, cărțile ei nu au fost traduse până acum, dar acest handicap va fi recuperat. Potrivit Radio România Cultural, trei dintre romanele lui Annie Ernaux sunt în pregătire la Editura Pandora M, în sediul „Anansi. World Fiction”, coordonat de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu.
Două dintre acestea, romanul Pasiune simplă (reeditare, traducere de Vasile Zincenco) și Mărturisirea unui adolescent (traducere inedită, semnată de Mădălina Ghiu), va apărea într-o ediție specială în această toamnă.
Următoarea carte semnată de Annie Ernaux care va apărea în limba română este romanul monumental Anii (Les Années), traducere tot de Mădălina Ghiu.
Motivația juriului care i-a acordat prestigiosul premiu a fost „pentru curajul și acuitatea clinică cu care dezvăluie rădăcinile, alienările și constrângerile colective ale memoriei personale”.
Din 1974, când Annie a publicat primul ei roman autobiografic Les Armoires vides, au urmat peste 30 de titluri și multe premii.
Unele dintre cele mai faimoase cărți ale ei - L'Autre Fille, o scrisoare către sora ei care a murit la vârsta de șase ani, cu doi ani înainte de nașterea autoarei, publicată L'Atelier noir, o colecție de note, planuri și gânduri despre munca ei, Memoire de fille, în care vorbește despre primele ei experiențe sexuale pe care le descrie drept „memoria rușinii”.
Printre premii amintim Prix Renaudot pentru La Place, Prix de la langue française” pentru întreaga sa opera.
Foto: Annie Ernaux/ foto Catherine Hélie, Gallimard, de la annie-ernaux.org
Distribuie aceasta postare
