Menu
Bineînțeles că în conștiința colectivă a românilor, Mihaela Tatu rămâne asociată cu notorietatea de la emisiunea „De 3 X femeie”. Dar e mult mai mult decât atât. Felul în care și-a redefinit traiectoria personală din ultimii ani vorbește de valoarea ei profesională autentică.
Îmi plac ochelarii ei, dar și mai mult viziunea din spatele lor, mintea ascuțită, compasiunea, generozitatea, înțelepciunea și fiecare fațetă profesională pe care o descoperă și o cultivă în felul ei minunat.
E un nume pe care musai trebuie să îl aduci în discuție atunci când vorbești despre leadership feminin, despre feminism, despre feminitate. A meritat toată așteptarea.
În România, multe femei educate se dezic de feminism, spun că ele se consideră
„feminine”, nu feministe. Sau „Doamne, ferește să fiu feministă! De unde vine această teamă dusă înspre anatemizare aproape?
Să știi că în urmă cu vreo 10-15 ani, am făcut parte din aceeași categorie. Iar motivul a fost ignoranța și lipsa de informare.
Dorința femeii de „independență” a exclus bunele maniere și politețea. A exclus nevoia firească de ajutor reciproc și respectul. A exclus realitatea diferenței fizice dintre bărbat și femeie. A exclus complementaritatea dintre noi și partenerii noștri. Dorința noastră de independență a dus la minimalizarea contribuției bărbatului în acea nevoie a lui, de a ocroti, de a se ocupa de siguranță familiei. Și cu toții am ales extremele. Noi: „n-am nevoie, mă descurc foarte bine și singură”. Ei: „vrei egalitate?, atunci fă-ți-o, descurcă-te, nu-i treaba mea, cară tu…”
Fac ce fac și mă tot întorc la un termen devenit clișeu-sperietoare, însă este realitate: Educația, sau mai degrabă lipsa ei. Cu ce oare am ieșit noi din comunism? Cu femeia egală cu bărbatul…până aici e bine. Însă în ce context? Îmi amintesc reportajele cu femeile de pe șantiere, pe macara… fericite și zâmbitoare de contribuția pe care și-o aduceau la propășirea neamului. Minciună! S-au pierdut pe drum. Munceau la serviciu, acasă, în fața blocului și mai aveau și părinți la țară. Femeia s-a transformat într-o femeie-bărbat bine. Egalitatea dintre bărbat și femeie a fost prost înțeleasă. Da, egalitate în drepturi în societate, la serviciu.
Toată viața voi fi recunoscătoare emisiunii De 3XFemeie care mi-a dat șansa de a cunoaște oameni de la care, ei habar nu au, continuu să învăț și să-i pomenesc. Una dintre aceste ființe care mi-au marcat existența este Mihaela Miroiu, Doamna mea dragă, Mihaela Miroiu. Atunci când am început să citesc carțile ei, atunci am început să înțeleg, cu adevărat, ce înseamnă feminismul, care nu exclude feminitatea.
Așadar, răspunsul la întrebareea ta, pe scurt, brutal și abrupt, este lipsa de informație/cunoaștere/educație/interes față de acest subiect. Iar din dorința de apartenență la un colectiv, gașcă, grup, elită, specific comportamentului de „turmă”, nici nu întreb și nici nu vreau să știu.
Charlize Theron, Taylor Swift, Meghan Markle, Michelle Obama, Amal Clooney, Keira Knightley, Ariana Grande, Yoko Ono, Reese Witherspoon, Beyonce – toate sunt susținătoare fervente și constante ale feminismului. Ai vedea și în România o pleiadă de astfel de personalități publice care să susțină valorile feminismului?
Bineînțeles că da. Cu toate că parcă la noi în țară nu sunt diferențe atât de mari de raportare a societății la femeie în raport cu bărbatul și invers. Poate că aș mai umbla la legi și la pedepsele mult prea ușoare pe care le primește acea categorie de răufăcători, abuzatori.
Totuși, mă întorc la ceea ce am spus mai sus. Că să existe acea „pleiadă de personalități publice care să susțină valorile feminismului” ar trebui să știm clar ce înseamnă și ce implică acest termen, în mod corect. Feminismul. Adică să ne informăm.
Feminismul e și despre femeile care și-au pierdut vocea. Te recunoșți în a fi un astfel de purtător de mesaj pentru aceste femei care nu își cunosc drepturile, care nu au acces la informație, care rămân prizoniere în capcana violenței domestice?
Și da, și nu. Ceea ce am învățat eu de-a lungul timpului este că sunt femei care nu vor să fie ajutate. Care cred că asta e ceea ce merită, că, oricum, altceva mai bun nu se găsește și nu are rost să-și dorească mai mult. Cărora le arăți și le spui că se poate mai mult și mai bine, însă ele nu pot să vadă dincolo de ceea ce trăiesc într-un areal restrâns. Au povestea lor și gata.
Însă când văd dorința altora de a se depăși, de a redescoperi ce înseamnă demnitate și stimă de sine și când îmi cer ajutorul, nu stau pe gânduri. Nu știu dacă sunt o purtătoare de mesaj, mă feresc cât pot eu de etichete. Pur și simplu le ajut.
Nu prea există solidaritate feminină în nicio breaslă. Și asta ține tot de demnitate, stimă de sine, educație și exemplul mamelor și bunicilor noastre. Și mai ține de credință și iubirea față de aproapele tău, indiferent de gen.
Te consideri feministă sau doar o susținătoare a feminismului?
Asta spuneam, mă feresc de a mă încadra în niște limite ale unui concept. Învățând și experimentând constant, vin momente în care nu mai rezonezi cu ceea ce erai și gândeai în trecut. Am învățat să las mereu o portiță deschisă către cunoaștere.
Sunt o femeie care se respectă, care respectă omul, care-și cunoaște menirea și care nu ezită să-și ajute semenii atunci când aceștia o cer și au nevoie. Iar feminismul are valori cu care rezonez.
Ești mamă de fată. Cum vrei să arate lumea în care crește fiica ta?
Și dacă aș fi fost mamă de băiat ți-aș fi răspuns la fel.
Se zice că vremurile bune generează oameni/bărbați leneși sau “moi”. Totuși, încă din antichitate, în perioadele de liniște s-au dezvoltat artele, cultura, știința. Ar fi totuși bine că toate acestea să se întâmple în beneficiul omenirii. Bineînțeles că îmi doresc o lume în pace, armonie, creativă și luminoasă. Însă cum nu depinde doar de mine, am făcut tot ce mi-a stat în putință să-mi pregătesc fiica pentru orice fel de vremuri vor veni. Adică să stăpânească anumite îndeletniciri și sporturi care să o ajute să supraviețuiască. Sună dramatic, însă așa am gândit. Că prea am devenit dependenți de tehnologie, rupând legătura cu Natura, cu adaptarea noastră la ea, și cu simțurile noastre.
Viața e formată din evenimente pozitive și evenimente….? EDUCATIVE!
Există solidaritate feminină în breaslă ta?
Nu prea există solidaritate feminină în nicio breaslă. Și asta ține tot de demnitate, stimă de sine, educație și exemplul mamelor și bunicilor noastre. Și mai ține de credință și iubirea față de aproapele tău, indiferent de gen.
Care a fost cel mai dificil moment din viața ta și cum l-ai depășit?
Momentele dificile din viața mea au fost legate de starea sănătății.
În rest, divorțul a fost o alegere reciprocă în urma căreia a triumfat prietenia. Schimbările profesionale au fost alegeri sau necesități asumate, din care am avut de învățat mult. Consider că tocmai DATORITĂ situațiilor dificile am crescut în conștiință. Am eu o vorbă: Viața e formată din evenimente pozitive și evenimente….? EDUCATIVE! 🙂
Care crezi că e cea mai mare realizare a ta?
De departe fiica mea, cu tot ceea ce reprezintă ea, care nu e întru totul doar meritul meu. Mi-a fost cel mai bun profesor și de multe ori mentor. Nu m-aș fi apucat să lucrez „la mine” dacă nu trebuia să fiu exemplu personal în tot ceea ce mi-am dorit să o învăț și să devină.
Și o altă mare realizare a mea cred că sunt eu. Și încă mai am de lucru.
Ce calități apreciezi cel mai mult la un bărbat?
Compasiunea, altruismul, asumarea cu responsabilitate conștientă a unei familii/cuplu, blândețea fermă, simțul umorului, prietenia, inițiativa, hărnicia, tandrețea, demnitatea, integritatea…cam multe, nu?!:-)))
Ce calități apreciezi cel mai mult la o femeie?
Înțelepciunea, igiena minții, răbdarea, blândețea, simțul umorului, compasiunea, altruismul, tăcerea, integritatea, prietenia, intuiția simțită și aplicată, persuasiunea, comunicarea asertivă, voioșia, spiritul, feminitatea, discreția…nici aici nu m-am lăsat mai prejos:-)))
Ce prețuiesti cel mai mult la ce a adus feminismul în viața ta?
Detașarea față de discuțiile în contradictoriu, care au ca subiect diferențele dintre bărbați și femei, și independența, care mi-a dat prilejul să lucrez cu mine și la mine, în procesul de cunoaștere și învățare.
Care este eroina ta preferată (poate fi un personaj istoric, scriitoare, antreprenoare, lider de opinie etc)?
Nu am. De-a lungul vieții am trecut de la un model la altul, în funcție de vârstă și preocupări.
Care este motto-ul/motivația după care îți ghidezi viața?
Am două:
– Eșți ceea ce alegi tu să fii, în fiecare moment!
– Nu există vârstă pentru un nou început!
Să demontăm câteva dintre cele mai comune mituri legate de feminism.
· Feminismul este doar o mișcare pentru femei.
Feminismul este o valoare etică, o conduită, o stare valabilă pentru oricine, bărbat sau femeie, în care ne respectăm, ne susținem, ne inspirăm, ne ajutăm, avem încredere unii în abilitățile și potențialul celorlalți și facem totul pentru o omenire mai bună. Este o „mișcare” a noastră, a tuturor.
· Feminismul e o mișcare împotriva bărbaților.
Ce prostie! Este o mișcare la care ar trebui să adere și bărbații, pentru că din multe perspective, vine tocmai în ajutorul activității lor..
· Bărbații nu pot fi feminișți.
Dacă nu le permit o minte îngustă și un misoginism exacerbat, n-au cum să fie feminiști.
· Feministele urăsc bărbații.
Altă prostie! Cum să urască bărbații?! Când este o femeie frumoasă și radioasă? Când iubește și este iubită. Și atunci cum să urască bărbații? Și fac abstracție de cei ale căror fapte și mentalitate în raport cu femeia sunt condamnabile. Și din nou mă întorc la educație.
· Feministele se cred superioare bărbaților.
Din prostie în prostie. Trebuie să fii feministă că să fii mai bine pregătită profesional în anumite domenii? Altfel în ce s-ar regăși superioritatea?
Pe de altă parte, gândindu-mă la miracolul pe care doar noi îl purtăm în pântec, putem vorbi despre un “dat”.
· Feminismul stârnește repulsie.
Poate. În rândurile ignoranților.
Share this post
