Ioana Nicolaie – Unul dintre rosturile literaturii feminine e să dea glas femeilor care și-au pierdut vocea

Ioana Nicolaie e poetă, prozatoare, profesoară de literatură și scriere creativă, jurnalistă, fondatoarea și directoarea Fundației Melior care redă viața bibliotecilor uitate din țară.

A publicat cinci volume de versuri, antologia Lomografii, șase romane și alte opt cărți de literatură pentru copii, co-autoare în multe cărți de istorii orale. Așa ne-am întâlnit în calitate de co-autoare în cartea Mihaelei Miroiu – „Nașterea. Istorii trăite” și primul meu contact cu scrierea ei a fost „Cerul din burtă”, experiența maternității sublimate.

„O pasăre pe sârmă”, „Pelinul negru”, „Cartea Reghinei”, „Miezul inimii” În țară a obținut cele mai în vogă premii literare posibile, Premiul pentru proză al anului pentru „Cartea Reghinei”. A fost nominalizată și la premii internaționale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Cărțile ei au fost traduse în patru limbi și a publicat în zeci de reviste din toată lumea, fiind invitată constant pentru lecturi și conferințe la numeroase festivaluri internaționale de literatură. 

Am invitat-o la podcast pentru faptul că feminismul este și despre femeile lipsite de voce sau cărora le-a fost anulată vocea. Iar Ioana Nicolaie aduce în romanele sale poveștile de viață ale unor personaje feminine ale căror trăiri ar fi rămas anonime.

Daniela Palade Teodorescu și Ioana Nicolaie la podcastul Feminism For Real

„Pelinul negru” vorbește despre Augustina, o fetiță „născută după Cernobîl, în 1986, despre cum este ea diferită și cum trăiește o vreme într-o școală pentru copii cu nevoi speciale, „Carea Reghinei” e povestea unei femei în vârstă, mamă eroină de 12 copii, mama dv. de fapt, cea mai genuină formă a femeității întrupate literar, așa cum o numește Mihaela Miroiu, „Tot înainte!” e povestea Arseniei, al patrulea copil al familiei, crescută în ultimul deceniu de communism cu dorința de a răzbi, de a putea pleca, să nu fie condamnată la fabrica de tricotaje din oraș.

Ioana Nicolaie e o scriitoare prezentă în mediul digital, cu o comunicare activă în social media, lucru valabil și pentru scriitorul Mircea Cărtărescu, soțul ei. De aceea am vorbit și despre culegerea de „istorii orale” adunate în agora Facebook, un mediu care nu a făcut altceva decât să îi arate pe cei doi scriitori așa cum sunt ei – umani, accesibili, solidari. Ei sunt prototipul intelectualului care iese din turnul de fildeș și se conectează autentic cu publicul.

Literatura feminină – care e rostul ei?

În marile zone ale culturii, sunt foarte puține femei. Sau puține cele pe care le știm. Pe parcursul educației formale, femeile sunt aproape absente din manuale. Acum e mai degrabă despre a fi neluate în seamă, neluate în serios. Ioana Nicolaie remarcă faptul că, în portretele de oameni iluștri afișați pe pereții școlilor, sunt doar bărbați. O invit să explice această realitate nedreaptă. Și felul în care se raportează la misoginie în societate. La cultura misogină, patriarhală încă dominantă în România.

Nu e nimic viu în felul în care se studiază literatura română în școală”

 Pentru că e și profesoară de limba română, o provoc să discutăm despre programele școlare anacronice, ireale, cu opere literare, în care accentul se pune pe rural, cu accente de violență și abuz împotriva femeii. Despre cei 15 autori canonici din literatura română – toți bărbați. Dintre aceștia, sunt preferați cei din secolele trecute în locul celor contemporani.

„Școlarii au nevoie de o literatură a mileniului III, aproape de realitatea lor. Există multe scriitoare contemporane din România și Republica Moldova care merită să fie studiate de elevi.” Gabriela Adameșteanu, Nora Iuga, Mihaela Miroiu, Petronela Rotar, Tatiana Țîbuleac, Tatiana Niculescu Bran, Veronica D. Niculescu, Ioana Pîrvulescu, Ana Barton – sunt scriitoare române contemporane care merită studiate în școală.

Cum e viața unei scriitoare contemporane

„Un scriitor e ca un alergător pe o pistă de atletism care aleargă cot la cot cu alții. Trebuie să fii bun. În această competiție, apare asimetria femeie-bărbat. Când devin mame, artistele se retrag pentru o perioadă din competiție. Pe de altă parte, sunt multe artiste care renunță la maternitate, la familie. Disciplina scrisului este foarte dură; e greu să scrii când ai copil mic, o slujbă, obligații familiale. Când ai o familie care te disturbă sau care te limitează nu poți fi un bun scriitor. Eu am scris mereu în vacanțe. Practic nu am avut concedii. Am noroc că e în firea mea să-mi impugn a nu lăsa lucrurile neteriminate.”

Nu mai e de mult doar soția scriitorului Mircea Cărtărescu

Într-o postare mai veche de Facebook, Ioana Nicolaie povestea cum la începutul carierei sale de scriitoare a fost descurajată, sugerându-i-se că ar fi mai bine să renunțe la scris. Au fost numeroase insinuările cum că nu ar avea cum să se dezvolte la umbra soțului său, Mircea Cărtărescu. Ce s-a schimbat de atunci și când a simțit că e o scriitoare „de sine stătătoare”?

„Nu există concurență profesională între mine și soțul meu, suntem generații diferite de scriitori”, explică Ioana Nicolaie.

Există solidaritate feminină între scriitoare? În România, dar și în plan internațional?

„La mine e simplu – eu citesc și admir multe scriitoare. Așa cum spuneam mai înainte, în zona artei, femeile rămân deseori în eșalonul al doilea. Femeile muncesc mult mai mult ca să dovedească faptul că sunt competitive. Există o discrepanță între numărul de scriitori și scriitoare invitați la conferințe, festivaluri, iar de multe ori se întâmplă ca scriitoarele să nu fie invitate.”

Ioana Nicolaie e și fondatoarea și directoarea Fundației Melior. Muncește imens, de multe ori, de una singură, pentru a dona cărți pentru copii din mediile vulnerabile – cărți noi, în condiții grafice deosebite. Ea face selecțiile, contactează edituri și sponsori și șofează sute de kilometri pentru a transporta cărțile în bibliotecile din sate și orașe mici. Deși e o muncă istovitoare, nu încetează să o facă, ferm convinsă că o carte bună are puterea de a schimba destine. Mai ales când e vorba despre copii. O întreb ce cărți esențiale ar pune în mâinile unei fetițe – seria Roald Dahl, Mark Twain, Cornelia Funke, Antoine de Saint Exupery sunt doar câteva exemple. Pentru că, atunci când educi o femeie, toată lumea din jurul ei va prosperă.

Urmăriți întreaga discuție în videopodcastul din link https://youtu.be/8Ky1Cntodt0

+ posts

Share this post

Facebook
WhatsApp
Email
Twitter
LinkedIn